3 concepții greșite cu privire la mulțumire

(English Version: “3 Misconceptions Concerning Contentment”)

O fetiță al cărei tată era mereu pus pe cârtit i-a spus mamei sale: „Știu ce le place tuturor din această familie. Lui Johnny îi plac hamburgerii, lui Janie îi place înghețata, lui Willie îi plac bananele și mamei îi place puiul”. Iritat pentru că nu era pe listă, tatăl a întrebat: “Și mie? Ce îmi place?” Nevinovată, micuța a răspuns: „Ție îți place tot ce nu avem”. Deși această istorioară ne face să zâmbim, dacă suntem sinceri cu noi înșine, mulți dintre noi – chiar creștini fiind– semănăm cu tatăl acesta. Această problemă există deoarece există multe concepții greșite cu privire la ce înseamnă mulțumirea. Acest articol încearcă să evidențieze 3 concepții greșite, dar destul de răspândite,  legate de acest subiect și răspunsurile biblice la fiecare dintre ele.

Eroarea # 1. Mulțumirea nu e chiar așa de importantă.

În general, avem tendința de a considera exprimarea nemulțumirii față de lucrurile neplăcute din viață ca răspunsuri umane normale. La urma urmei, sunt om. Trebuie să mă aerisesc ici și colo.

Răspunsul Bibliei: Totuși, dacă Dumnezeu vede nemulțumirea ca pe un răspuns „normal”, de ce dă atât de multe porunci referitoare la nevoia de a fi mulțumit? „Fiți mulțumiți cu salariile voastre” [Luca 3:14]. „Fiți mulțumiți cu ce aveți” [Evrei 13:5]. „Păziți-vă de orice fel de lăcomie” [Luca 12:15]. Credincioși fiind, noi recunoaștem că nerespectarea oricăreia dintre poruncile lui Dumnezeu este un păcat. Iar dacă lucrurile stau în felul acesta, nu ar trebui să considerăm că și eșecul de a urmări mulțumirea este un păcat? Așadar, mulțumirea este o problemă importantă – nu doar ceva ce putem mătura sub preș.

O privire mai aprofundată dezvăluie mai clar de ce Dumnezeu numește nemulțumirea păcat. Ar fi 2 motive care îmi vin în minte.

a. Nemulțumirea este o ofensă la adresa Suveranității lui Dumnezeu. Exprimarea nemulțumirii față de situațiile din viața noastră este o formă subtilă de a pune la îndoială dreptul lui Dumnezeu de a face orice alege să facă cu noi. Creatura care pune sub semnul întrebării acțiunile Creatorului este întotdeauna păcătoasă.

b. Nemulțumirea este o ofensă împotriva Bunătății lui Dumnezeu. Când ne exprimăm nemulțumirea față de situațiile din viața noastră, ceea ce spunem [deși nu în cuvinte, ci prin atitudine] este următorul lucru: „Doamne, nu ai fost bun cu mine în această situație specifică. Dacă ești bun și iubitor, de ce nu îmi dai ceea ce îmi doresc sau de ce nu îndepărtezi din viața mea ceea ce nu-mi place?” Deși nu este un lucru păcătos să strigi către Dumnezeu pentru a primi eliberare din încercări, este o atitudine păcătoasă să te îndoiești de bunătatea lui Dumnezeu.

Observație: Este bine să fim nemulțumiți de viața noastră spirituală, deoarece nu suntem încă ceea ce ar trebui să fim în calitate de copii ai lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, fii mulțumit cu ceea ce ai, niciodată cu locul în care te afli spiritual. De asemenea, este bine să fim nemulțumiți când vedem păcatul năprasnic din jurul nostru și cum numele lui Isus este dezonorat. Experimentarea nemulțumirii în aceste zone nu este păcătoasă și ar trebui să fie răspunsul firesc pentru creștin.

Eroarea # 2. Mulțumirea se bazează pe circumstanțe.

Adesea credem că viața ar fi mult mai bună dacă circumstanțele actuale s-ar îmbunătăți. Dacă suntem singuri, ne dorim să fim căsătoriți; Dacă suntem căsătoriți, ne-am dori să fim încă singuri. Dacă suntem fără copii, vrem copii; Dacă avem copii, vrem unul de fiecare fel [băiat și fată]. Și când avem copii, ne dorim alții mai buni. Lista continuă. „Orice stare ar fi mai bună decât starea actuală în care mă aflu” pare a fi strigătul constant al inimii. Un citat interesant exprimă bine acest adevăr: “De regulă, omul este un prost. Când este cald, el vrea să fie răcoros. Și când este rece, vrea să fie fierbinte. Întotdeauna dorește ceea ce nu este.” Vă sună cunoscută descrierea aceasta?

Se spune că un bărbat a devenit invidios pe prietenii săi pentru că aveau case mai mari și mai luxoase. Așa că și-a listat casa la o firmă imobiliară, plănuind să o vândă și să cumpere o casă mai impresionantă. La scurt timp după aceea, în timp ce citea secțiunea specifică a ziarului, a văzut un anunț pentru o casă care părea tocmai potrivită. A sunat prompt agentul imobiliar și a spus: „O casă descrisă în ziarul de astăzi este exact ceea ce caut. Vreau să o văd cât mai curând posibil!” Agentul i-a pus câteva întrebări și apoi i-a răspuns: „Dar domnule, asta este casa dumneavoastră pe care ați pus-o la vânzare!”

Răspunsul Bibliei: Îți amintești de Adam și Eva? Ei trăiau în condiții perfecte și aveau la dispoziție totul, cu excepția unui singur copac [Geneza 1:28, 2:15-16]. Dumnezeu în dragostea Sa le-a dat cu generozitate atât de multe lucruri de care să se bucure. Totuși, observați cum Satana i-a ispitit să fie nemulțumiți: „A spus Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncați din niciun copac din grădină”?” [Geneza 3:1]. Prima întrebare din Biblie care este consemnată pentru noi a venit de pe buzele lui Satan și a fost o întrebare menită să producă îndoială față de cuvântul lui Dumnezeu și față de bunătatea Lui.

Ceea ce sugera Satana era următorul lucru: „Deci, nu prea ai totul în univers, nu-i așa? Nu este Dumnezeu foarte zgârcit? Nu cumva te privează El de mai multă bucurie, plăcere și împlinire?” Scopul lui era să le ia occhii de la ceea ce aveau [care era aproape totul] și să se concentreze asupra a ceea ce nu aveau [adică fructele unui singur pom]. Aceasta este rădăcina oricărei nemulțumiri: concentrarea pe ceea ce nu avem mai degrabă decât pe ceea ce avem!

Din păcate, atât Adam, cât și Eva au cedat acestei minciuni care a venit de pe buzele lui Satana – minciuna că vei fi mai fericit dacă s-ar schimba circumstanțele tale! Rezultatul? În loc de bucurie, ei au găsit mizerie – așa cum a promis Dumnezeu că se va întâmpla – dovedind că Cuvântul lui Dumnezeu va prevala întotdeauna asupra promisiunilor false oferite de păcat și Satana.

Să învățăm această lecție crucială. Dacă Adam și Eva nu au experimentat satisfacții, în ciuda faptului că aveau aproape totul în acest univers, ferește-te de minciuna că vei fi mulțumit doar dacă ai ceea ce nu ai în prezent. De aceea ar trebui să-l rugăm constant pe Domnul: „Abate-mi ochii de la lucrurile deșarte” [Psalmi 119:37].

Trebuie să ne dăm seama că adevărata mulțumire nu vine din circumstanțe externe. Ea vine din a face din evlavie prioritatea noastră și din eternitate perspectiva noastră. 1 Timotei 6:6 spune: „Dar evlavia cu mulțumire este un mare câștig”. Și toată evlavia începe cu o relație reală cu Dumnezeu prin Isus Hristos. Deci, dacă nu ai făcut-o încă, vino la Hristos în pocăință și credință. Îmbrățișează-l ca fiind atotsuficient pentru tine.

Eroarea # 3. Mulțumirea vine în mod natural pentru creștini.

Când vom deveni creștini, vom începe imediat să urâm lucrurile lumii și vom găsi toată satisfacția noastră în Hristos. Nu vom mai ceda poftelor cărnii păcătoase.

Răspunsul Bibliei: Cât aș vrea să fie adevărat! Da, a deveni credincios aduce o schimbare fundamentală în dispozițiile noastre. Cu toate acestea, să te predai continuu Duhului Sfânt și să spui „Nu” poftelor cărnii păcătoase este o luptă constantă, nu-i așa? Să luăm exemplul apostolului Pavel. Scriind filipenilor de la închisoarea din Roma, Pavel le-a spus: „Am învățat să fiu mulțumit în orice împrejurări” [Filipeni 4:11]. Înțelegeți? Pavel a învățat să fie mulțumit. El repetă același gând în versetul următor: „Știu și să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și în toate m-am deprins și să fiu sătul, și să fiu flămând, să fiu în belșug, și să fiu în nevoie” [Fil 4:12]. De două ori în două versete, el vorbește despre a învăța să fie mulțumit. Cu alte cuvinte, mulțumirea nu a venit în mod natural pentru el – în ciuda convertirii sale dramatice!

Acest lucru ne dă și nouă speranță. Mulțumirea nu vine de la sine, dar este ceva care trebuie învățat. Este un proces. Și noi, ca și Pavel, prin Duhul Sfânt care ne dă putere, prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciunea noastră sârguincioasă, putem depune efortul necesar pentru a învăța secretul mulțumirii.

Cuvântul grecesc pentru „mulțumit” pe care Pavel îl folosește în Filipeni 4:11, unde s-a referit la modul în care „a învățat să fie mulțumit”, avea sensul de a fi „autosuficient”. Lumea seculară din acea vreme folosea acest cuvânt pentru a descrie un individ care a acceptat cu calm toate presiunile vieții, însușindu-și doar forța interioară umană, fără nicio putere exterioară. În contrast, Pavel identifică suficiența lui ca venind de la Hristos, care oferă tot ceea ce este necesar pentru ca toți credincioșii să fie mulțumiți în orice moment.

Dacă ar fi să-l întrebăm pe Pavel: „Cum ai aflat acest secret de a fi mulțumit, indiferent de circumstanțele în care te afli?” răspunsul lui ar fi ceva de genul acesta: „Suficiența mea vine de la Hristos, care oferă ceea ce am nevoie pentru a fi mulțumit”. Versetul următor clarifică acest lucru.

Observați cuvintele lui Pavel din Filipeni 4:13: „Pot toate acestea prin Hristos care mă întărește”. Din păcate, acesta este unul dintre acele versete care a fost interpretat greșit adesea, fiind folosit pentru a susține că cineva poate face aproape orice își propune dacă își exercită credința în Hristos. Nu acesta este mesajul său. Întregul context din Filipeni 4:10-19 este despre mulțumire. Pavel spune că secretul său de a trăi în mulțumire, indiferent de circumstanțe, se baza pe suficiența providenței lui Hristos, care asigură toate lucrurile necesare pentru ca el [și noi] să fim mulțumiți în orice moment.

Prin urmare, în sensul creștin, „A fi mulțumit înseamnă a fi complet mulțumit datorită faptului că îl avem pe Hristos”. Trebuie să învățăm acest lucru dacă vrem să fim mulțumiți. Îl avem pe Hristos – avem totul pentru această viață și pentru viața viitoare. Nu-L avem pe Hristos – nu avem nimic – chiar dacă am putea avea din abundență lucruri materiale.

Gânduri de final

Creștini fiind, suntem adesea în genunchi, mulțumind lui Dumnezeu pentru că a salvat niște păcătoși nevrednici ca noi, care nu merităm altceva decât iadul și așa mai departe. Cu toate acestea, chiar înainte de a se termina rugăciunea, îi spunem lui Dumnezeu cum trebuie să repare acele lucruri pe care le simțim greșite în viața noastră. Și în momentul în care ceva nu merge bine în viața noastră, avem tendința de a ne gândi: „Cum mi se poate întâmpla mie asta, deși am fost credincios lui Dumnezeu? De ce atâtea vise neîmplinite?” Poate exista o tendință de a aștepta [sau chiar de a considera că e dreptul nostru] ca anumite privilegii să ne fie acordate chiar dacă pretindem că suntem păcătoși nedemni să primim ceva bun. Nu este aceasta ipocrizie?

1 Timotei 6:8 spune: „Dacă avem ce să mâncăm și cu ce să ne îmbrăcăm, să fim mulțumitori”. Filipeni 4:19 spune: „Și Dumnezeul meu va îngriji de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa în slavă în Hristos Isus”. Putem concluziona din aceste versete că Dumnezeu va avea întotdeauna grijă de toate nevoile noastre [nu de dorințele sau de cerințele noastre]. Amintindu-ne mereu că nu merităm nimic bun și totuși Dumnezeu se îngrijește de toate nevoile noastre, ne va ajuta să fim mulțumiți. O astfel de perspectivă ajută, de asemenea, la zdrobirea mândriei noastre [ceea ce este întotdeauna un lucru bun].

Dragă credincios, poate că te confunți cu o boală fizică și s-ar putea să nu experimentezi vindecarea pentru tot restul vieții tale. Poate te lupți cu sărăcia și s-ar putea să nu ai prea multe. Poate stagnezi în carieră și s-ar putea să nu ajungi niciodată mai sus. Poate ești singur și poate vei rămâne singur pentru tot restul vieții tale. Poate ești părintele unui copil bolnav și te confrunți cu perspectiva de a îngriji de el pentru tot restul vieții. Sau poate te afli într-o casă dificilă în care soțul tău și copiii s-ar putea să nu te iubească niciodată. În ciuda tuturor acestor lucruri, ești dispus să spui: „Doamne, sunt gata să accept cu bucurie și să fiu complet mulțumit de tot ceea ce mi-ai dat sau mi-ai reținut. Nu vreau să te întristez prin nemulțumire. Te rog, ajută-mă să aduc slavă Numelui Tău în fiecare situație în care m-ai așezat cu dragoste.” Aceasta este esența adevăratei mulțumiri!

Haideți să învățăm să ne acceptăm cu bucurie soarta în viață. Repetiția constantă a tuturor aspectelor negative din viața noastră va servi doar la aprinderea focului nemulțumirii. Uneori suntem prea ocupați contorizându-ne necazurile și uităm să ne numărăm binecuvântările. Una dintre cele mai bune moduri de a ucide spiritul de nemulțumire și de a cultiva un spirit de mulțumire este aplicarea principiului din Filipeni 4:8: „În sfârșit, frați și surori, orice este adevărat, orice este nobil, orice este drept, orice este curat , orice este bun, orice este admirabil – dacă ceva este excelent sau demn de lăudat – gândește-te la astfel de lucruri.” Credinciosul care reflectă continuu asupra relației sale cu Isus și asupra acelor lucruri pe care Biblia le definește ca adevărate, onorabile, drepte și curate, va experimenta adevărata mulțumire și însăși prezența lui Dumnezeu care dă pace sufletului [Fil 4:7, 9].

Trebuie să ne amintim că Dumnezeu nu face și nu permite nimic în viața noastră pentru căderea noastră. Este întotdeauna pentru gloria Lui și binele nostru suprem. Da, nu înțelegem deseori misterele vieții și, în realitate, nu avem nevoie – dacă ne dăm seama că Dumnezeul nostru este suveran peste toate aspectele vieții noastre și că este un Dumnezeu foarte bun. El știe ce este mai bine pentru noi. Trebuie doar să ne odihnim în el. Dacă îmbrățișăm cu toată inima aceste adevăruri, imaginați-vă starea inimii noastre – odihnindu-ne mereu cu un sentiment de satisfacție!

Efeseni 1:3 spune că am fost binecuvântați „în locurile cerești cu orice binecuvântare spirituală în Hristos”. Coloseni 2:10 spune: „în Hristos am fost aduși la plinătate”. Indiferent ce spune lumea despre felul în care arătăm sau ce avem sau nu avem, Dumnezeu spune că suntem super-fericiți și compleți ca rezultat al relației noastre cu Hristos. Nu ne lipsește nimic acum și nu ne va lipsi nimic în viitor. Dumnezeu promite: „Până la bătrânețea voastră și până la căruntețele voastre Eu voi fi cu voi, Eu sunt Cel ce vă va purta. Eu te-am făcut și te voi purta; te voi sprijini și te voi izbăvi” [Isaia 46:4] . Cu asemenea asigurări frumoase, nu ar trebui să putem spune mereu cu bucurie: „Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” [Psalmi 23:1]?