Botezul în apă⎯6 întrebări și răspunsurile lor
(English Version: “Water Baptism – 6 Key Questions Asked And Answered”)
În mod fundamental, există două porunci pe care fiecare creștin trebuie să le urmeze, atunci când Îl acceptă pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. Prima este botezul în apă. Iar a doua este participarea la masa Domnului, denumită și cina Domnului sau Împărtășania. Una dintre diferențele principale dintre cele două este faptul că botezul în apă este un act unic, pe când participarea la masa Domnului este un act continuu. Această scurtă prezentare generală va încerca să răspundă la câteva întrebări de bază referitoare la subiectul primei porunci, care este botezul în apă.
Botezul cu apă este prima și cea mai importantă poruncă după ce o persoană devine credincioasă, adică după ce s-a pocăit de păcatele sale și și-a pus credința în Isus Hristos. Chiar dacă Biblia vorbește clar cu privire la acest subiect, există încă mulți oameni care nu ascultă această poruncă. Potrivit unui Învătător al Scripturii, există câteva motive pentru aceasta:
a. Ignoranța: Oamenii nu înțeleg clar acest subiect, deoarece nu au primit învătătură cu privire la această poruncă.
b. Mândria spirituală: A fi botezat public după o perioadă lungă indică o lipsă de înțelegere sau presupune neascultare pentru o perioadă lungă de timp. Deoarece recunoașterea acestei neascultări poate fi o experiență foarte umilitoare, mulți nu vor să fie botezați tocmai din acest motiv. Din păcate, oamenii care rămân în această categorie ar prefera să fie rușinați înaintea Domnului Isus în ziua judecății decât înaintea lumii acum.
c. Atitudine relaxată: Mulți au o atitudine relaxată față de botez. Astfel de oameni nu sunt împotriva botezului ca atare. Doar că ei nu o văd ca pe o prioritate. Este atitudinea care spune: „Există și alte probleme stringente de rezolvat în prezent. Poate într-o zi, când o să rezolv altele, voi putea să mă ocup și de problema botezului”.
d. Frica de mărturisire: Unii oameni se tem să-și mărturisească în mod public credința pentru că încă iubesc păcatul din viața lor. Făcând o mărturisire publică, ei simt că s-ar înfățișa ca niște ipocriți. Unii se tem și de ceea ce „ar putea crede oamenii” (familie, societate etc.). În special, acolo unde poate exista un risc de înstrăinare a familiei din cauza botezului, oamenii tind să evite botezul.
e. Nu este un creștin autentic: în unele cazuri, persoana nu este deloc credincioasă. Ei nu au Duhul Sfânt și de aceea nu există nicio convingere sau constrângere să se supună acestei porunci. Ei pot să vină în continuare la Biserică și chiar să participe la masa Domnului. Cu toate acestea, ei nu aparțin cu adevărat lui Hristos.
Sunt sigur că s-ar putea adăuga și alte motive pentru care oamenii evită botezul. Însă, scopul principal al acestui text este să abordeze primul motiv – ignoranța. Voi căuta să răspund pe baza Scripturii la 6 întrebări elementare legate de acest subiect, cu speranța să aduc lumină și claritate în acest domeniu. Este responsabilitatea cititorului să ia în considerare aceste adevăruri, să se roage cu privire la ele și să acționeze în consecință.
Să începem cu prima întrebare.
1. De ce trebuie să fim botezați cu apă?
În primul rând, citim în Matei 28:19 cuvintele Domnului Isus care poruncește Bisericii să „meargă și să facă ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”. Expresia „în numele” este folosită într-un sens singular [fiind vorba de același nume, nu de trei nume diferite]. Această utilizare singulară a cuvântului „nume” arată egalitatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Aceasta nu este o formulă care să fie repetată la botez. Dar înseamnă că credinciosul este identificat spiritual cu singurul Dumnezeu care există în trei persoane.
În al doilea rând, citim în Fapte 2:38, o porunca ce se aplică fiecărui individ: „Pocăiți-vă și botezați-vă fiecare dintre voi în numele lui Isus Hristos, pentru iertarea păcatelor voastre. Și veți primi darul Duhului Sfant.” Porunca este clară: În primul rând, o persoană trebuie să „se pocăiască de păcatele sale” [din cauza faptului că a auzit și a răspuns Evangheliei prin credință]. În al doilea rând, ei trebuie „să fie botezați”. Secvența este clară: Botezul trebuie să urmeze pocăința autentică și credința în Isus. Prin urmare, trebuie să ne supunem botezului în apă pentru că este o poruncă și nu o opțiune!
2. Care este semnificația botezului în apă?
Botezul în apă este o reprezentare exterioară și vizuală a nașteri din nou interioare care a avut loc în momentul convertirii. Este o expresie fizică a unei realități spirituale interioare.
În Romani 6:3-5, ni se spun aceste adevăruri: „3 Sau nu știți că noi toți, care am fost botezați în Hristos Isus, am fost botezați în moartea Lui? 4 Am fost deci îngropați împreună cu El prin botez în moarte pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, și noi să trăim o viață nouă. 5 Căci dacă am fost uniți cu El într-o moarte ca a Lui, cu siguranță vom fi uniți cu El și într-o înviere ca a Lui”. Aceste realități spirituale interioare care apar în momentul convertirii sunt cel mai bine ilustrate în exterior prin botezul în apă.
Botezul în apă este o imagine vizuală a unității noastre spirituale cu moartea, îngroparea și învierea lui Hristos. De asemenea, semnifică speranța pe care o avem: așa cum Isus a fost înviat pentru a trăi după moarte, și noi, cei uniți cu El, vom fi înviați pentru a trăi în viitor.
3. Care este semnificația botezului în apă împlinit de Isus?
Botezul lui Isus [Matei 3:13-17] a fost o imagine publică a identificării lui cu păcătoșii pentru care avea să moară pe cruce și să fie înviat mai târziu. Isus a împlinit „toată neprihănirea” [Matei 3:15] nu doar mergând la cruce pentru păcatele noastre, ci și trăind o viață perfect ascultătoare pe care noi nu am putea să o trăim niciodată. De aceea, adevărata credință biblică ne învață despre mântuire ca fiind numai prin har, deoarece Isus este singurul care a împlinit toată neprihănirea cerută de Dumnezeu. Nu ne mântuim prin faptele noastre, ci doar prin încrederea în Isus, care a făcut totul pentru noi.
Prin urmare, botezul în apă al lui Isus a fost o reprezentare simbolică a unei realități care încă urma să vină în momentul cuvintelor sale (dar acum s-a împlinit): moartea Sa în locul nostru și învierea Sa ca dovadă a acceptării de Dumnezeu a jertfei Sale.
De asemenea, este interesant de observat că Isus a arătat importanța de a asculta toate poruncile Tatălui prin botezul Său. Isus nu a ales ce să asculte și ce să nu asculte. El s-a supus de bunăvoie și cu bucurie tuturor poruncilor Tatălui Său ca parte a vieții Sale perfecte.
4. Care este modelul botezului în apă?
Aici există multă confuzie și diviziune. Există multă inconsecvență în metoda de aplicare a botezului (fie este doar prin scufundare sau prin stropire etc.). Totuși, pentru a găsi un răspuns clar la metoda prin care este aplicat botezul, trebuie să ne uităm în Scriptură, pentru a afla cum s-au botezat primii creștini.
În Noul Testament, cuvântul botez este adesea indicat prin două verbe grecești (acțiuni): bapto și baptizo. Potrivit unui dicționar de termeni din Vechiul și Noul Testament, bapto înseamnă „a scufunda” și a fost folosit de greci pentru a semnifica vopsirea unei haine sau extragerea apei prin scufundarea unui vas într-un alt vas care este plin cu apă. Celălalt cuvânt, baptizo înseamnă „a boteza” (adică a se scufunda complet, a se îneca) și apare de mai multe ori în Noul Testament.
În Noul Testament, cuvântul botez necesită sau semnifică „imersie, scufundare, înecare, scufundare”. De altfel, niciodată nu se spune că apa este turnată pentru botez peste nimeni (cum ar fi stropirea sau taparea frunții cu apă). Întotdeauna se vorbește de o persoană care este botezată în apă.
Însuși Domnul Isus a fost botezat prin scufundare! Citim în Matei 3:16: „De îndată ce Isus a fost botezat, a ieșit din apă”. Expresia „a ieșit din apă” indică clar că a fost botezat prin scufundare și asta atunci când era adult!
Oamenii pe care Ioan Botezătorul i-a botezat „au fost botezați de el în râul Iordan” [Matei 3:6]. Ioan 3:23 face o altă referire la Ioan care practica botezul prin scufundare. Citim: „Acum și Ioan boteza la Aenon, lângă Salim, pentru că acolo era multă apă și oamenii veneau și se botezau”. Nu ar fi nevoie de „multă apă” dacă botezul ar fi prin alte mijloace decât prin scufundare!
Și biserica primară a practicat botezul în apă prin scufundare. În Faptele Apostolilor 8:38, citim despre Filip, unul dintre cei doisprezece apostoli, care l-a botezat pe famenul etiopian, iar textul spune: „Filip și famenul s-au pogorât în apă și Filip l-a botezat”.
Uitându-ne la aceste câteva versete, trebuie să recunoaștem faptul că scufundarea în apă a fost modul în care se practica botezul în timpul Noului Testament. Numai scufundarea se potrivește cu realitatea adevărului spiritual, care arată că în timpul mântuirii, credinciosul este cufundat cu Hristos, în mod specific în moartea, îngroparea și învierea lui.
Stropirea sau taparea frunții cu apă nu este modalitatea biblică de botez cu apă. Acestea sunt practici care provin din Biserica Romano-Catolică. Cu toate acestea, chiar și Biserica Romano-Catolică a practicat scufundarea ca metodă de botez până în secolul al XIII-lea. Din păcate, chiar și unele biserici protestante au moștenit mai târziu practicile Romano-Catolice de stropire (de exemplu, Biserica Prezbiteriană, Metodistă, Luterană etc.).
5. Care este relația dintre mântuire și botezul în apă?
Este botezul cu apă necesar pentru mântuire? Când ne uităm la învățătura generală a Noului Testament, un lucru este clar despre mântuire: mântuirea este numai prin har, numai prin credință, numai în Isus, atunci când o persoană se pocăiește de păcatul său și se întoarce numai la Isus pentru mântuire (vezi Marcu 1: 15; Ioan 3:16; Ioan 5:24; Fapte 20:21; Romani 4:5; Romani 10:9-13; Efeseni 2:8-9; Tit 3:5). Numai încrederea pusă în Isus ca Domn și Mântuitor salvează o persoană. Mărturisirea publică prin botezul în apă confirmă credința autentică în Isus a acelei persoane.
Cu toate acestea, botezul în apă este strâns legat de mântuire în unele pasaje, deoarece adevărata mântuire duce întotdeauna la ascultare. Iar primul pas al ascultarii pentru un creștin este să fie botezat, adică să facă o mărturisire publică a credinței sale în Hristos. Mai jos sunt câteva exemple de oameni care se supun acestei porunci fără întârziere, așa cum le găsim în cartea Faptele Apostolilor:
A. Ziua Cinzecimii când a luat ființă biserica:
Fapte 2.41 spune, ”Cei ce au acceptat mesajul lui [adică, predicarea lui Petru] au fost botezați…în acea zi.”
După cum reiese de aici, nu a existat nici un interval de așteptare după momentul acceptării mesajului salvării și ziua botezului. Ei au fost botezați chiar în acea zi.
B. Răspunsul samaritenilor la mesajul predicat de Filip:
Fapte 8.12 spune, ”Dar când l-au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei.”
Botezul a avut loc imediat după ce ei au ”crezut” mesajul predicat de Filip, și anume ”vestea bună a împărăției lui Dumnezeu și despre numele lui Isus Cristos.”
C. Botezul lui Corneliu și al familiei sale
Petru a predicat Evanghelia lui Corneliu și familiei lui, iar apoi ei au fost botezați imediat după ce au acceptat mesajul Evangheliei. Faptele Apostolilor 10:47-48 ne arată cum Petru confirmă nevoia lor de a se boteza, din moment ce au acceptat mesajul Evangheliei,
”47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?“. 48 Și a poruncit să fie botezați în Numele lui Isus Cristos.”
D. Botezul Lidiei și al temnicerului din Filipi
În Fapte 16:14-15, vedem modul în care Dumnezeu a adus mântuire în viața unei femei numită Lidia, și cum aceasta a fost botezată imediat după aceea:
“14 …Domnul i-a deschis inima ca să urmărească cu atenție cele spuse de Pavel. 15 După ce ea și familia ei au fost botezați, Lidia ne-a rugat, zicând: „Dacă voi considerați că sunt credincioasă Domnului, veniți și rămâneți în casa mea!“. Și ne-a înduplecat.”
Observați că textul spune clar că botezul ei a avut loc după ce a răspuns la mesajul lui Pavel.
Mai târziu, în același capitol, vedem modul în care Dumnezeu a adus la mântuire pe temnicerul responsabil pentru păzirea lui Pavel în închisoare. Și botezul lui a avut loc imediat după ce a răspuns la mesajul Evangheliei. Întregul episod este consemnat în Fapte 16:16-34.
Mai întâi, temnicerul i-a întrebat pe Pavel și pe Sila: „30 Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” la care ei i-au răspuns: „31 Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit tu și casa ta.” 32 Atunci i-au spus cuvântul Domnului lui și tuturor celorlalți din casa lui”. Textul spune clar că Pavel și Sila au vestit cuvântul Domnului „lui și tuturor celorlalți din casa lui”.
În al doilea rând, citim următoarele: „33 În ceasul acela al nopții temnicerul i-a luat și le-a spălat rănile; apoi, îndată, el și toată casa lui au fost botezați”.
S-ar putea să te gândești că textul nu spune că ei au crezut înainte de a fi botezați. Dar dacă ne uităm cu atenție la următorul verset, vedem că ei chiar au crezut înainte de botez: „34 Temnicerul i-a adus în casa lui și le-a dat de mâncare; și era plin de bucurie pentru că ajunsese să creadă în Dumnezeu, el și toată casa lui.” Nu numai că temnicerul a crezut, așa cum indica expresia, „a ajuns să creadă în Dumnezeu”, dar textul mai spune că „el și toată casa lui” au crezut!
Deci, încă o dată, avem o mărturie a unui botez care a avut loc după primirea cu credință a mesajului Evangheliei! Interesant, cu câteva versete mai devreme, ni se spunea că era „miezul nopții” [Fapte 16:25] când au avut loc aceste evenimente! S-au botezat în miez de noapte! Dar asta nu conta pentru Pavel sau pentru familia temnicerului. Adevărata credință dorește întotdeauna să răspundă la poruncile lui Dumnezeu fără întârziere!
E. Botezul de la Efes
În Fapte 19:1-7 este relatat ultimul botez consemnat în cartea Faptele Apostolilor. La Efes, Pavel a predicat unui grup de oameni care erau urmași ai lui Ioan Botezătorul. După ce au auzit solia mântuirii prin Isus Hristos, ei au răspuns cu credință și și-au arătat ascultarea depunând mărturie prin botez: „Auzind aceasta [adică, mesajul mântuirii prin Isus], ei au fost botezați în numele Domnului Isus” [ Fapte 19:5].
Deși versetul nu spune în mod explicit că ei au acceptat mesajul Evangheliei, faptul că au primit mesajul în mod pozitiv este subînțeles în expresia „Auzind aceasta”. Deci, încă o dată, botezul a avut loc după ce oamenii au auzit și au acceptat mesajul Evangheliei.
Din toate cele 5 exemple de mai sus, este clar că botezul a urmat acceptării autentice a Evangheliei. Deși botezul nu salvează pe nimeni, el urmează întotdeauna adevărata credință mântuitoare! Deci, aceasta este relația dintre botezul în apă și mântuire.
6. Cum rămâne cu botezul copiilor mici?
Deoarece Noul Testament arată foarte clar că fiecare trebuie să se pocăiască în mod personal și să creadă în Hristos înainte de a fi botezat, întregul proces al botezului copiilor este nebiblic. Cum poate un copil să se pocăiască și să creadă? Nu există nicăieri în toată Biblia nici măcar o singură poruncă de a boteza pruncii sau o singură consemnare clară a unui eveniment în care copiii să fi fost botezați.
Unii explică botezul copiilor în cadrul Noului Testament ca un semn de a fi în familia legământului, așa cum a fost circumcizia în Vechiul Testament. Problema cu o astfel de concepție este următoarea: ea nu este menționată nicăieri în Biblie ca atare.
Pe de altă parte, Biblia spune clar că botezul în apă este numai pentru cei care au înțeles și au acceptat Evanghelia căiindu-se de păcatele lor și încrezându-se numai în Domnul Isus Hristos pentru iertarea păcatelor lor. Iar pentru cei care au făcut acest lucru, botezul în apă prin scufundare este prima poruncă care trebuie urmată. Și ar trebui făcut fără întârziere! Acestea sunt dovezile copleșitoare din Scripturi, pe care le-am văzut în acest text.
Gânduri de sfârșit.
Sper că cititorul poate vedea importanța semnificației botezului cu apă. Satana vrea să încurce această problemă simplă. De ce? Pentru că de la începutul vieții creștine, Satana vrea ca credincioșii să nu asculte. Dacă nu poate împiedica mântuirea, el îi slăbește pe credincioși ispitindu-i să nu asculte de Dumnezeu în această primă poruncă fundamentală. Și dacă îi poate determina pe credincioși să nu se supună în acest domeniu, îi poate face cu ușurință să nu se supună și în alte domenii! Asta e schema lui!
De asemenea, botezul este un test bun pentru a vedea dacă noul credincios este dispus să socotească costul urmăririi lui Isus. Dacă o persoană refuză să proclame în public pe „Isus ca Domn” prin apa botezului, există posibilitatea ca persoana respectivă să nu se pocăiască cu adevărat și să nu se întoarcă la Isus. Prin urmare, botezul s-ar putea dovedi a fi un test excelent pentru a vedea dacă inima a fost cu adevărat transformată, adică dacă persoana este cu adevărat creștină, cu adevărat născută din nou și s-a întors de la păcat la Isus.
Uneori, cei care au fost botezați mai timpuriu, se luptă să știe dacă s-au pocăit cu adevărat și au crezut în Isus înainte de a se boteza. Este o luptă comună, mai ales pentru cei născuți și crescuți în casele creștine. Ei știu că ei cred în Hristos în prezent, că El este Domnul vieții lor și că ei îi aparțin.
Cu toate acestea, ei nu sunt siguri de autenticitatea pocăinței și a credinței lor la momentul botezului lor anterior. Motivul din spatele acestei incertitudini ar putea fi o viață trăită în păcat de ani de zile, chiar dacă acum ei trăiesc în ascultare de poruncile lui Isus. În loc să ne gândim la astfel de perioade ca fiind pur și simplu anii de „alunecare de pe cale”, aș îndemna o astfel de persoană să-și evalueze starea anterioară botezului. Ar fi posibil să nu fi existat o lucrare autentică de mântuire înainte de botez. Poate a fost doar o decizie emoțională sau o decizie care a apărut din cauza presiunii familiei, a Bisericii, a prietenilor botezați etc.
Întrebarea în astfel de cazuri este: ar trebui să fiu rebotezat? Răspunsul este: „Dacă nu ai fost botezat conform botezului din Noul Testament, care este după ce ai mărturisit pocăința autentică și credința în Hristos, atunci trebuie să fii botezat din nou, prin scufundare. Botezul tău anterior, chiar dacă a fost prin scufundare, nu a înseamnat nimic.”
Vezi tu, botezul cu apă nu este un simplu proces de scufundare în apă. Da, botezul cu apă poate fi tratat ca un ritual/tradiție. Totuși, nu aceasta a fost intenția Domnului nostru atunci când a instituit această poruncă sfântă. Fiecare poruncă a Domnului trebuie să fie ascultată dintr-o inimă plină de bucurie, nu cu reticență. Este bine să ne amintim cuvintele Domnului către Samuel din 1 Samuel 16:7: „Omul se uită la ce izbește ochiul, dar Domnul se uită la inimă”. Este un gând încurajator să știi că Domnul se uită la inimă. Dar este și un gând înfricoșător să știi că El cunoaște intenția inimii noastre [Apocalipsa 2:23].
Dacă credința noastră este autentică, și pocăința noastră va fi autentică. Pocăința falsă se teme doar de consecințele păcatului, în timp ce adevărata pocăință se teme de păcat în sine. Pocăința adevărată urăște păcatul pentru ceea ce este – o ofensă împotriva unui Dumnezeu sfânt. Știind că păcatul este rău și că Dumnezeu îl urăște, motivează persoana care se pocăiește cu adevărat să-l părăsească. Pocăința autentică renunță astfel la păcat și se transformă într-un angajament total față de Isus.
În încheiere, permiteți-mi să citez două versete rostite chiar de Isus, pentru reflecția noastră cu privire la acest subiect important:
Luca 6:46 “De ce îmi spuneți, ‘Doamne, Doamne,’ și nu faceți ce vă spun eu?”
Matei 10:32-33 “32 Pe oricine mă va mărturisi înaintea altora, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui meu din ceruri. 33 Dar de oricine se va rușina de Mine înaintea altora, Mă voi rușina și Eu înaintea Tatălui Meu din ceruri.”
Acestea sunt cuvinte puternice și profunde de pe buzele Domnului Isus însuși. Ne-aș încuraja pe toți să urmăm exemplul psalmistului care a spus în Psalmul 119:60: „Mă voi grăbi și nu voi întârzia să ascult poruncile Tale”.
Dragă cititor, dacă trebuie să fii botezat biblic și corect, nu întârzia. Nu există nicio dovadă în Noul Testament că vreun credincios a întârziat sau a așteptat o ocazie pentru a fi botezat. Trebuie făcut și încurajat să fie făcut imediat.
Amintiți-vă, dovada validă a pocăinței autentice este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, nu numai în chestiunea botezului, ci în toate domeniile vieții. Și botezul este un loc bun pentru a începe! Să ne amintim: botezul în apă după convertirea autentică nu este o opțiune, ci o poruncă care trebuie respectată fără întârziere!
Nu lăsați mândria [ce ar putea crede oamenii dacă mă botez după atât de mult timp], frica [ce ar putea spune sau face familia mea] sau orice alt motiv să vă împiedice să ascultați de Isus. Fă-o pentru a fi pe plac Domnului Isus și numai Lui! Ascultă-L pentru că Îl iubești. El este Cel care ți-a luat locul pe cruce pentru a te elibera de un iad etern. El merită ascultarea ta plină de bucurie, din toată inima și cu promptitudine!
Și bunul Dumnezeu să ne ajute pe toți să umblăm în toate poruncile Sale pentru că: „Fericiți sunt toți cei ce se tem de Domnul, cei ce umblă în ascultare de El” [Psalmi 128:1].