Să prioritizăm rugăciunea în bisericile noastre și în viețile noastre

(English Version: “Giving Prayer A Higher Priority In Our Churches And In Our Personal Lives”)

Se spune că: „Putem spune cât de populară este o biserică în funcție de cine vine duminică dimineața. Putem spune cât de popular este pastorul sau evanghelistul în funcție de cine vine duminică seara. Dar se poate spune cât de popular este Isus în funcție de cine vine la întâlnirea de rugăciune”. Deci, întrebarea pentru fiecare credincios este următoarea: „Cât de popular este Isus în biserica pe care o frecventez?” Și pentru ca Isus să fie popular în bisericile noastre, El  trebuie, în primul rând, să fie popular în propria noastră viață. Cu alte cuvinte, viața noastră privată de rugăciune are o influență semnificativă asupra vieții de rugăciune a bisericii.

Poate că aceste referiri la rugăciune — toate preluate din Cartea Faptele Apostolilor, ne vor încuraja bisericile noastre și pe noi să-l facem pe Isus popular, dând rugăciunii o prioritate mai mare în zilele următoare.

Fapte 1:14 „Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu frații lui.” 

Fapte 1:24-25 „24 Apoi au făcut următoarea rugăciune: «Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales, 25 ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui».” 

Fapte 2:42 „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” 

Fapte 3:1 „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.”

Fapte 4:24, 29, 31 „24 Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: «Stăpâne Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! 29 Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala…» 31 După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

Fapte 6:3-4 „3 De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. 4 Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”

Fapte 6:6 „I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.”

Fapte 7:60 „Apoi, a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: «Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!» Şi după aceste vorbe, a adormit.”

Fapte 8:15-16 „15 Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. 16 Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.”

Fapte 8:22-24 „22 «Pocăieşte-te dar de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă, 23 căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.» 24 Simon a răspuns: «Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis».”

Fapte 9:11 „Şi Domnul i-a zis: «Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă».”

Fapte 9:40 „Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: «Tabita, scoală-te!» Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.”

Fapte 10:2 „Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.”

Fapte 10:9 „A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.”

Fapte 12:5 „Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”

Fapte 13:2-3 „2 Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: «Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.» 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.”

Fapte 14:23 „Au rânduit prezbiteri în fiecare Biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.”

Fapte 16:13 „În ziua Sabatului, am ieşit pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă.”

Fapte 16:16 „Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei.”

Fapte 16:25 „Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.”

Fapte 20:36 „După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi.”

Fapte 21:5 „Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal şi ne-am rugat.”

Fapte 27:29, 35 „29 De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei şi doreau (se rugau) să se facă ziuă… 35 După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce.” 

Fapte 28:8 „Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el şi l-a vindecat.”

Peste 25 de referințe de rugăciune atât individuală, cât și comunitară! După cum putem vedea, rugăciunea a contat mult pentru primii creștini. Nu e de mirare că biserica și membrii ei au fost o forță atât de puternică, deoarece au acordat o prioritate ridicată rugăciunii!

Deci, cum putem face din rugăciune o prioritate continuă în propriile noastre vieți și în biserica noastră locală? Paul Miller caută să ofere un răspuns în cartea sa excelentă, „A Praying Life” (O viață în rugăciune), unde scrie: „Nu ai nevoie de autodisciplină pentru a te ruga continuu; trebuie doar să fii sărac cu duhul”. Cu alte cuvinte, pentru a fi motivați să ne rugăm, nu trebuie să ne concentrăm pe a cultiva mai multă disciplină [deși are valoarea ei]. În schimb, trebuie să ne concentrăm asupra stării noastre, văzând cât de nevoiași suntem cu adevărat!

Cu cât suntem mai săraci în duh – adică, înțelegem că suntem falimentari din punct de vedere spiritual și că avem nevoie de Domnul pentru toate – cu atât mai mult vom îngenunchea și vom privi la El în rugăciune – atât la nivel personal cât și ca biserică. O astfel de atitudine ne va ajuta să realizăm adevărul solemn că nimic cu vreo semnificație spirituală de durată nu se va întâmpla dacă Dumnezeu nu lucrează. Toate eforturile noastre umane nu pot realiza niciodată ceea ce poate face Dumnezeu atunci când este căutat cu sinceritate ca să miște cu putere viața poporului Său.

Cât de exacte sunt cuvintele: „Un Stăpân care se roagă, ca Isus, nu poate avea slujitori care nu se roagă!” Spiritul adopției va face și trebuie să facă fiecare persoană să-L cheme pe Dumnezeu. Fie ca Dumnezeu, prin Duhul Său Sfânt, să ne ajute să-L facem pe Isus popular în bisericile noastre și în viața noastră personală, dându-ne puterea să acordăm rugăciunii o prioritate mai mare în viitor.