Beatitudinile – Partea 1 – Introducere

(English Version: “The Beatitudes – Introduction”)

Probabil cea mai faimoasă predică pe care Isus a predicat-o este cea care se numește „Predica de pe munte”. Se întinde pe 3 capitole, din Matei 5 la Matei 7. Secțiunea de început a acestei predici, găsită în Matei 5:3-12, numită adesea Fericirile, enumeră 8 atitudini care ar trebui să fie prezente în viața tuturor celor care pretind că sunt urmași ai lui Hristos. Vom explora fiecare dintre cele 8 atitudini într-o serie de articole începând cu această postare introductivă.

Matei 5:3-12

„3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! 4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați! 5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! 6 Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! 7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! 8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! 9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! 10 Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! 11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! 12 Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”

În 1888, Friedrich Nietzsche a scris o carte anti-creștină intitulată în mod creativ Anticristul. În ea, el pune și răspunde la întrebări precum aceasta:

Întrebare: „Ce este mai dăunător decât orice viciu?”

Răspuns: „Compasiunea activă pentru cei ce sunt slabi și au o formare bolnăvicioasă – creștinismul”.

Nietzsche a definit binele ca fiind „tot ceea ce mărește sentimentul de putere, voința de putere, puterea însăși din om”, iar răul, l-a defint ca fiind „tot ceea ce provine din slăbiciune” [Douglas Sean O’Donnell, Preaching the Word, Matei 5: 3-10.]

Oamenii acestei lumi ar fi de acord cu cuvintele lui. Prin natura lor, oamenii fără Isus caută să evite slăbiciunile de orice fel. Totuși, în Matei 5:3-12,  Isus spune că aceste slăbiciuni ar trebui să caracterizeze stilul de viață al tuturor celor care pretind că îl urmează. De ce? Pentru că un astfel de stil de viață experimentează binecuvântările lui Dumnezeu și primește aprobarea lui – chiar dacă este un stil de viață care aduce batjocuri din partea lumii. Cu alte cuvinte, Isus ne cheamă la un stil de viață contracultural!

Matei 5:3-12 este adesea intitulat Fericirile sau Beatitudinile. Cuvântul „Beatitudine” provine din traducerea latină a cuvântului „Beatus”, care este tradus ca „Binecuvântat”. Un scriitor le-a numit „Atitudinile frumoase” care ar trebui să-i caracterizeze pe adevărații urmași ai lui Isus. Așa este! Și există 8 atitudini enumerate în această secțiune, iar versetele 10-12 descriu o atitudine – și anume îndurarea persecuției – chiar dacă cuvântul „Binecuvântat” apare atât în ​​versetul 10, cât și în 11.

Putem observa că fiecare atitudine este marcată de cuvântul „Binecuvântat”, care apare de 9 ori. Unele traduceri redau acest termen ca „Fericiți”. Cu toate acestea, s-ar putea să nu scoată la iveală imaginea completă, așa cum ar putea face cuvântul „binecuvântat”. De ce? Sunt 2 motive.

Motivul # 1. Fericirea se referă la starea subiectivă a unei persoane – cum se simte acea persoană – în timp ce Isus pare să facă o judecată obiectivă – adică ceea ce crede Dumnezeu despre starea acelei persoane. Dumnezeu este de partea lor pentru că ei dau dovadă de atribute precum a fi săraci în spirit, îndurerați etc. De aceea prefer să folosesc termenul „Binecuvântat”.

Motivul # 2. Prefer termenul „binecuvântat” și din cauza modului în care „fericirea” este înțeleasă în cultura noastră. Cultura noastră echivalează fericirea cu sentimentele exuberante care izvorăsc din circumstanțe pământești. Pe de altă parte, cei care sunt binecuvântați de Dumnezeu, adică cei care primesc aprobarea Lui, se vor simți fericiți și bucuroși, dar este un alt fel de bucurie. Este un alt fel de fericire decât cea pe care o caută lumea. Este un sentiment care vine din plăcerea și aprobarea lui Dumnezeu față de ei – indiferent de circumstanțele cu care se confruntă. Chiar și în timpul persecuției și suferinței, credincioșii se află într-o stare pozitivă fiind aprobați de Dumnezeu – chiar și atunci când nu se simt fericiți. Așadar, prefer să folosesc termenul „binecuvântat”.

În cele din urmă, nu este nici o problemă  să folosim oricare din acești termeni, „Binecuvântat” sau „Fericit”, atâta timp cât înțelegem adevăratul sens al binecuvântării sau fericirii.

Acum, Beatitudinile au o structură. Fiecare fericire are 3 componente. În primul rând, există o binecuvântare [„Fericiți” – Matei 5:3a]. În al doilea rând, există motivul binecuvântării bazat pe o anumită atitudine [„pentru că sunt săraci cu duhul” – Matei 5:3b]. În cele din urmă, există o răsplată pentru manifestarea unei astfel de atitudini [„căci a lor este împărăția cerurilor” – Matei 5:3c].

Tema centrală a Fericirilor este experimentarea binecuvântărilor „Împărăției cerurilor” – atât în veacul de acum, cât și în viito în toată plinătatea lor. Această idee este desprinsă din sintagma: „a lor este împărăția cerurilor”, care apare la sfârșitul versetelor 3 și 10! „Al lor este” indică o posesie prezentă.

Vedeți, împărăția cerurilor are atât un element prezent, cât și un element viitor. După cum a promis Dumnezeu în Vechiul Testament, elementul viitor se referă la împărăția fizică pe care Isus o va înființa când se va întoarce pe pământ. Cu toate acestea, chiar și acum, anumite binecuvântări spirituale sunt experimentate de credincioșii adevărați, adică de cei care trăiesc sub domnia sau stăpânirea Regelui Isus.

Este vital să înțelegem că binecuvântările Împărăției Cerurilor sunt rezervate doar celor care manifestă aceste 8 atitudini în viața lor de zi cu zi ca urmare a faptului că au experimentat mântuirea și, astfel, Duhul Sfânt trăiește în ei. Nu înseamnă că credincioșii vor arăta toate aceste atitudini în mod perfect tot timpul. Chiar și în calitate de creștini în care locuiește Duhul Sfânt, credincioșii pot și, din păcate, adesea nu reușesc să se ridice la nivelul acestui fel de trai.

Totuși, urmărirea stilului de viață descris nu numai în aceste Beatitudini, ci și în întreaga Predica de pe Munte ar trebui [și trebuie] să caracterizeze pe fiecare creștin care trăiește sub domnia Regelui Isus aici pe pământ. Chiar dacă credincioșii nu vor atinge niciodată pe deplin această chemare cât timp trăiesc pe această parte a cerului, ei trebuie totuși să-l urmărească din toată inima. După cum a spus recent, pe bună dreptate,  Haddon Robinson, în cartea sa, Ce a spus Isus despre o viață de succes: „Dumnezeu este mai interesat de proces decât de culme în sine. A urmări scopul devine propria răsplată”.

Deci, acestea fiind spuse, în URMĂTOAREA postare, ne vom uita la prima fericire! Până atunci, de ce să nu le parcurgeți singuri cu rugăciune și să-I cereți Domnului să vă facă nu numai să doriți, ci și să vă dea putere să căutați continuu acest fel de viață?