Beatitudinile – Partea a 6-a – Binecuvântați sunt cei milostivi

(English Version: “Blessed Are The Merciful”)

Acest articol este cea de-a șasea postare din seria despre Beatitudini – o secțiune cuprinsă în  Matei 5:3-12. În această secțiune, Domnul Isus descrie 8 atitudini care ar trebui să fie prezente în viața tuturor celor care pretind că Îl urmează. În această postare, vom analiza cea de-a cincea atitudine – atitudinea milei, așa cum este descrisă în Matei 5:7: „Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor avea parte de milă.”

*******************

Când John Wesley era misionar în Georgia, guvernatorul James Oglethorpe avea un sclav care furase un ulcior de vin și îl băuse. Oglethorpe voia ca omul să fie bătut, așa că Wesley s-a dus la Oglethorpe și a pledat pentru sclav.

Iar guvernatorul a spus: „Vreau răzbunare. Eu nu iert niciodată”. La care John Wesley a spus: „Pentru mila lui Dumnezeu, domnule, sper ca dumneata să nu păcătuiești niciodată”. 

Nu numai în timpul lui Wesley, ci și în timpul lui Isus, mila era adesea disprețuită. Să areți mile, era un semn de slăbiciune atât pentru greci cât și pentru romani. Un filosof roman a afirmat: „Mila este o boală a sufletului”.

Venind în acest tip de cultură, Isus a pronunțat aceste cuvinte șocante: „Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor avea parte de milă” [Matei 5:7]. Aceste cuvinte sunt șocante chiar și pentru cultura noastră, care exaltă răzbunarea, amărăciunea și indiferența față de cei care ne fac rău. Cu toate acestea, Isus îi cheamă pe urmașii săi să manifeste un spirit de milă. Încă o chemare la o viață contra-culturală!

Isus spune că mila, în loc să fie o boală a sufletului, este semnul unui suflet care nu mai este sub controlul păcatului – adevărata boală a sufletului. Potrivit cuvintelor Sale, un astfel de stil de viață este o viață „binecuvântată” – o viață care primește aprobarea lui Dumnezeu!

Definirea milei.

„Milă” este unul dintre cele mai frumoase cuvinte din limba engleză și cu siguranță unul dintre cele mai prețioase adevăruri din credința creștină. Un dicționar grecesc definește mila ca fiind „calitatea morală de a simți compasiune și mai ales de a arăta bunătate față de cineva aflat în nevoie. Aceasta se poate referi la bunătatea umană și la bunătatea lui Dumnezeu față de omenire”.

Cred că următoarea povestire ne va ajuta să înțelegem bine cuvântul „milă”.

Un soldat din armata lui Alexandru cel Mare a fost prins după ce dezertase. Iar pedeapsa lui era moartea. Așa că, mama lui a venit și l-a implorat pe Alexandru în repetate rânduri, spunându-i: „Te rog, ai milă”. Alexandru a răspuns: „El nu merită milă”.

Mama, plină de înțeleapciune, a răspuns: „Dacă ar merita-o, nu ar fi milă”.

Așadar, mila nu este ceva ce este dat sau primit pentru că cineva o merită. Mila este o acțiune ca răspuns la o nevoie spirituală, fizică sau emoțională. Un scriitor a descris mila în acest fel: „Mila înțelege durerea; simte durerea și acționează pentru vindecarea ei”. Cu alte cuvinte, mila implică mintea prin faptul că înțelege suferința; implică emoțiile prin faptul că simte suferința și implică voința prin faptul că acționează pentru a vindeca suferința.

Mila lui Dumnezeu demonstrată.

Nu este acesta și modul în care Dumnezeu și-a arătat mila față de noi? El a văzut cum ne-a rănit păcatul și, cuprins de compasiune, a acționat trimițându-L pe Fiul Său pentru a vindeca problema păcatului nostru. Vedeți voi, Dumnezeu nu ne dă ceea ce merită păcatul nostru – adică, judecata – ci, datorită milei Sale, o reține de la noi și, în harul Său, dăruiește o viață nouă tuturor celor care se întorc la El. Acesta este motivul pentru care Petru a scris: „În marea Lui îndurare, ne-a născut din nou la o nădejde vie, prin învierea din morți a lui Isus Hristos” [1 Pet 1:3]. Pavel L-a descris pe Dumnezeu ca fiind „bogat în îndurare” [Ef 2:4]. Scriitorul cărții Evrei ne invită să mergem cu încredere la tronul harului lui Dumnezeu, unde putem „primi îndurare și găsi harul care să ne ajute la vreme de nevoie” [Evrei 4:16].

Îmi place cum profetul Mica din Vechiul Testament descrie mila lui Dumnezeu în Mica 7:18: „Cine este un Dumnezeu ca Tine, care iartă păcatul și iartă fărădelegea rămășiței moștenirii Sale? Tu nu rămâi mânios pentru totdeauna, ci îți place să arăți milă”. În starea de păcat în care suntem, nu merităm decât judecata lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Mica spune că Dumnezeu nu numai că reține acea judecată, ci, dimpotrivă, se bucură să arate milă. El nu este deloc reticent – chiar dacă noi Îl rănim foarte tare.

Ni se cere să arătăm milă.

Același Mica a spus în capitolul anterior: „Ți s-a arătat, omule, ce este bine. Și ce alta cere Domnul de la tine? Decât să faci dreptate și să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău” [Mic 6:8]. Haideți să observăm ce cere Dumnezeu de la poporul Său? Să acționeze cu dreptate, să iubească mila și să umble cu smerenie. Noi o să mă concentrăm asupra celei de-a doua – „mila”. Același Dumnezeu care găsește plăcere în a arăta milă [Mica 7:18] cere poporului Său, nu doar să arate milă, ci să „iubească” [sau să își găsească plăcerea] să arăte milă!

Mai simplu spus, cei care au primit mila lui Dumnezeu ar trebui să arate același tip de milă cu aceeași atitudine pe care Dumnezeu o arată atunci când o dă altora. Și acesta este exact punctul pe care Isus îl afirmă aici, în Matei 5:7, precum și în Luca 6:36: „Fiți milostivi, precum Tatăl vostru este milostiv”.

Amintiți-vă, Isus descrie în Fericiri stilul de viață al adevăraților creștini – cei care au primit milă. Dar cum știu ei că au primit într-adevăr milă? Prin mila pe care o arată altora! Aceștia sunt genul de oameni – cei milostivi – despre care Isus spune că sunt aprobați de Dumnezeu. Aceștia sunt oamenii peste care se odihnește favoarea lui Dumnezeu. Ei sunt cei binecuvântați. Ei sunt cei care vor experimenta pe deplin mila mântuitoare a lui Dumnezeu în viitor, deoarece „li se va arăta milă” când vor părăsi această lume.

Pericolul de a nu arăta milă.

Refuzul de a arăta milă are implicații profunde. Isus spune aici că doar cei milostivi vor avea parte de milă. Și Iacov, în scrisoarea sa, folosește un limbaj mai puternic în această privință. Iacov 2:12-13 afirmă: „12 Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni  care vor fi judecați de o lege a slobozeniei, 13 pentru că judecata va fi fără milă pentru cine nu a arătat milă. Dar mila biruiește judecata”. Milostivirea și judecata sunt două lucruri opuse. Ceea ce primim este ceea ce vom da și ceea ce vom primi în sens total în viitor.

Dacă am primit mila lui Dumnezeu, o vom da altora în această viață și vom primi, de asemenea, mila lui Dumnezeu în sensul deplin în viitor. Dar dacă nu am primit mila lui Dumnezeu, nu o vom da altora în această viață și nu vom primi mila Lui în viitor. În schimb, vom primi doar judecata Lui în viitor. Acesta este punctul de vedere al lui Iacov.

Lumea găsește răzbunarea delicioasă. Stă trează toată noaptea, plănuind cum să se răzbune. Dar noi, creștini fiind, ar trebui să urâm gândurile de răzbunare, și să ne bucurăm în a arăta milă celor care au nevoie de ea. Acordând milă [fără a aproba acțiunile lor rele], putem spera că îi putem ajuta să se întoarcă de la răul lor. Desigur, adevărata reconciliere nu poate veni fără pocăință. Însă, mila are puterea de a mișca inima celeilalte persoane pentru a se întoarce de la calea ei și pentru a căuta iertare ca să primească împăcare.

Frumusețea milei.

Mila este un lucru frumos. Fără ea, tu și cu mine am fi condamnați pentru totdeauna în iad. Prin mila Sa, Dumnezeu a făcut o cale, prin Hristos, pentru ca tu și cu mine să ne bucurăm de fericirea veșnică în loc să suferim chinul veșnic. Iar atunci când afișăm o astfel de atitudine milostivă ca stil de viață, arătăm în mod clar că am primit mila mântuitoare a lui Dumnezeu și că o vom primi în cel mai deplin sens în viitor. Aceasta este o asigurare solidă ca piatra a autenticității mântuirii noastre. Un spirit de judecată distruge intimitatea – în toate relațiile – inclusiv în căsnicie. Dacă unul sau ambii soți îl judecă constant pe celălalt, cum poate crește intimitatea? Amândoi vor dori să se îndepărteze de celălalt.

De aceea, așa cum a spus profetul Mica, trebuie să „iubim mila”. Aceasta este inima lui Dumnezeu și El vrea ca noi să îi imităm căile. Nu există un loc mai bun pentru a arăta acest lucru decât în casă, în special în relațiile noastre cu soții noștri.

O soție a avut un accident în timp ce conducea o mașină nou-nouță. Tulburată și îngrijorată de ce ar putea spune soțul ei, a deschis frenetic torpedoul pentru a recupera actele de asigurare.

Când le-a scos, a văzut un bilet scris de mână de soțul ei: „Dragă Mary, când vei avea nevoie de aceste acte, amintește-ți că pe tine te iubesc, nu mașina!”

Cu toții suntem păcătoși răvășiți și imperfecți. Acesta este motivul pentru care relațiile nu pot fi susținute fără milă. Și acolo unde nu există milă, nu există intimitate reală. Da, căsnicia ar putea funcționa în continuare, iar cuplul ar putea continua să rămână împreună timp de decenii. Dar nu este o căsnicie sănătoasă. Nu este o căsnicie în care intimitatea este încurajată.

Un bărbat i-a spus odată pastorului său despre certurile pe care le avea cu soția sa. Iar când pastorul i-a cerut detalii, el a spus: „De fiecare dată când ne certăm, soția mea devine istorică”. Pastorul a spus: „Vrei să spui isterică”. „Nu”, a spus soțul. „Istorică. Ea aduce în discuție probleme care s-au întâmplat acum 20-30 de ani”.

Vedeți voi, acolo unde se păstrează acest tip de evidență, nu există nicio posibilitate de intimitate reală, nicio posibilitate de relații sănătoase. De aceea, mila este cheia relațiilor sănătoase. Prin milă avem o relație corectă cu Dumnezeu. Și este tot  prin milă  putem avea relații sănătoase cu ceilalți.

Cum să creștem în a arăta milă.

Așadar, cum putem iubi mila? Cum putem găsi bucurie în a arăta milă? Privind continuu la păcatele noastre și la iertarea pe care o primim ca urmare a faptului că Fiul lui Dumnezeu a suferit pe cruce pentru a plăti pentru iertarea noastră. Și amintindu-ne continuu de acest adevăr: „Merit iadul. Totuși, Doamne, Tu ai arătat și continui să arăți milă față de mine – un păcătos teribil! Isuse, când te văd pe tine, văd întruchiparea completă a milei. Ajută-mă să fiu ca tine”.

Atunci când urmărim o astfel de atitudine, nu vom putea spune: „Nu voi arăta milă celui care m-a ofensat”. Vedeți, nu putem continua să privim la cruce și să-L vedem pe Mântuitorul răstignit sângerând și plângând de durere pentru păcatele noastre și totuși să spunem: „Nu-l pot ierta pe cutare și pe cutare. Nu știți cât de mult m-a rănit el sau ea. Ei nu merită milă”. Dar, oameni buni, dacă ar merita-o, nu ar fi deloc milă. Nu-i așa? 

Cu cât ne uităm mai mult la păcatele noastre și la Isus pe cruce, cu atât inimile noastre mai dure se vor topi. A înțelege cât de mult am ofensat un Dumnezeu infinit de sfânt ne va ajuta să realizăm măreția milei pe care ne-a arătat-o. Nu doar atât, ci ne va ajuta și să vedem cât de mult avem nevoie de mila Lui în fiecare zi. Și cu cât creștem în această înțelegere, cu atât mai mult vom fi dispuși să renunțăm la ofensele care ni s-au adus – mici sau mari – și cu atât mai mult vom crește în dorința de a acorda milă altora.

Gânduri de final.

Există cineva în viața ta căruia trebuie să îi arătați milă? Atunci arată-i-o. Nu mă refer la a oferi mila ca pe o obligație, o datorie plină de ranchiună cu o atitudine care spune: „Trebuie să arăt milă”. În schimb, faceți-o cu o atitudine care spune: „Am ocazia să arăt milă. Liber am primit, liber voi da!” Dar asta se poate întâmpla doar dacă iubești mila. Și poți iubi mila doar dacă reflectezi din ce în ce mai mult asupra îndurărilor lui Dumnezeu în propria ta viață [Rom 12:1-2].

Nu uita, a arăta milă nu este o opțiune. Este dovada clară a unei inimi răscumpărate. Primirea milei este locul unde a început nașterea noastră din nou când, în sărăcie de duh, ne-am jelit păcatele și, cu blândețe, ne-am întors la Hristos pentru milă. Și de îndată ce ne-a mântuit, a început să lucreze în noi prin Duhul Sfânt pentru a flămânzi și a înseta de neprihănire – o viață care urmărește poruncile drepte ale lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi – începând cu porunca lui Dumnezeu de a ne găsi plăcerea în a acorda milă celor care ne jignesc.

Așadar, vă întreb: „Ați primit personal mila mântuitoare a lui Dumnezeu?” Poate că nu sunteți în stare să arătați milă celor care au nevoie de ea pentru că nu ați primit-o voi înșivă. Poate că nu ți-ai văzut păcatul în toată urâțenia lui și nu ai mers niciodată la cruce pentru milă. Dacă așa stau lucrurile, roagă-L pe Dumnezeu să îți deschidă ochii pentru a vedea cât de urâte sunt păcatele tale. Cere-i să te ducă la cruce. Cereți-i să îți facă parte de mila Sa. Acesta este primul pas. Apoi, vei avea ocazia să fii plin de milă față de alții. Iar aceasta va avea un efect puternic asupra celorlați, în a-i ajuta să se întoarcă la Hristos. 

Nu uitați, învățăturile din Predica de pe Munte sunt o oglindă pe care Isus o așează în fața noastră pentru a ne ajuta să vedem dacă suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu. Sunteți într-adevăr copilul lui Dumnezeu? Dacă da, puteți fi siguri că cuvintele lui Isus din această beatitudine vi se aplică.

Fericiți într-adevăr cei milostivi, pentru că ei și numai ei vor primi milă atunci când Isus, întruchiparea milei, va veni să își instaureze împărăția!