Cum să ai un timp devoțional de calitate cu Domnul

(English Version: “How To Have A Meaningful Quiet Time With The Lord”)

Într-o seară, un vorbitor cunoscut care se afla în vizită în Statele Unite, a vrut să dea un telefon. A intrat într-o cabină telefonică, dar a observat că aceasta era destul de diferită de cele din propria sa țară. Începea să se întunece afară, așa că omul nu reușea să găsească numărul în agendă. A observat că există o sursă de lumină în tavan, dar nu știa cum să o aprindă. În timp ce încerca din nou să găsească numărul în lumina lunii, un trecător a observat situația și i-a venit în ajutor: „Domnule, dacă doriți să aprindeți lumina, trebuie să închideți ușa”. Cabina s-a umplut de lumină, spre uimirea și satisfacția vizitatorului, odată ce acesta a închis ușa. În curând a găsit numărul și a efectuat apelul.

În mod similar, trebuie să închidem ușa vieților noastre ocupate și să ne retragem într-un loc liniștit pentru ca Dumnezeu să facă să strălucească lumina Sa în inimile noastre. Însă, mulți creștini neglijează adesea această disciplină creștină crucială. Sperăm că acest articol îi va încuraja pe creștini să practice în mod constant această disciplină, iar pentru aceasta vom discuta patru întrebări la care vom căuta apoi să dăm un răspus.

Dar, înainte de a ne uita la întrebări, să ne amintim un adevăr important. Timpul de părtășie nu este un mijloc de a câștiga favoarea Domnului, ci este o dovadă a dragostei și dependenței noastre de bunul nostru Dumnezeu. Nu lucrăm pentru har, ci prin har. Cu alte cuvinte, starea noastră de neprihănire în fața lui Dumnezeu vine doar prin pocăință de păcat și prin credința în sângele vărsat al lui Hristos pentru păcatele noastre. Suntem mântuiți numai prin har, numai prin credință și numai prin Hristos. Timpul devoțional este o disciplină spirituală care vine în urma mântuirii, el nu este cauza mântuirii. Nu este un mijloc prin care să câștigăm favoarea Domnului.

Având aceste aspecte în minte, putem să mergem mai departe.

1. Ce este timpul devoțional?

Este timpul zilnic pe care o persoană îl petrece singură cu Dumnezeu în citirea Bibliei [în felul acesta, Dumnezeu ne vorbește] și în rugăciune [în felul acesta noi vorbim cu Dumnezeu].

2. Cine ar trebui să aibă acest timp devoțional?

Fiecare creștin ar trebui să aibă un timp de părtășie cu Domnul. Citim în 1 Corinteni 1:9: „Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășie cu Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru”. Cuvântul „părtășie” înseamnă a împărtăși sau a avea lucruri în comun. Vorbește despre o relație intimă. Dumnezeu a creat oamenii pentru a avea părtășie cu El, așa cum se vede în Geneza 1-2. În timp ce păcatul lui Adam a rupt relația noastră cu Dumnezeu, Dumnezeu restaurează acea relație ruptă prin Hristos. Și această relație este hrănită prin părtășie continuă, iar timpul devoțional este un mijloc prin care părtășia poate crește  și poate fi reînnoită.

3. De ce este nevoie să avem acest timp devoțional?

Există multe motive. Iată câteva motive mai jos.

1. Ca să știm mai mult despre Cristos. Chiar și în etapele ulterioare ale vieții sale, dorința lui Pavel era „să-L cunoască pe Hristos” [Fil 3:10]. Cunoașterea despre Hristos crește pe măsură ce fiecare dintre noi petrece mai mult timp în solitudine, studiind Cuvântul lui Dumnezeu care ne dezvăluie tot ce trebuie să știm despre El.

2. Să căutăm călăuzire. David a strigat: „4 Arată-mi, Doamne, căile Tale, învață-mă cărările Tale. 5 Călăuzește-mă în adevărul Tău și învață-mă, căci Tu ești Dumnezeu, Mântuitorul meu și tot timpul nădăjduiesc în Tine” [Psalmii 25:4 -5]. Noi suntem ca niște oi care au nevoie de o îndrumare constantă din partea Bunului Păstor. Pe măsură ce petrecem timp singuri cu El, El ne îndrumă prin Cuvântul său.

3. Pentru a fi întăriți în credință. Viața creștină nu este un pat de trandafiri. Provocările abundă. Ni se spune mereu în Evanghelii că „Isus se retrăgea adesea în locuri pustii și se ruga” [Luca 5:16]. Dacă Domnul și Stăpânul nostru își rezerva timp pentru a fi singur cu Tatăl, putem noi să neglijăm această disciplină? Cei trei dușmani ai creștinului — trupul, lumea și Satana amenință în mod constant că ne vor deraia credința. Doar fiind singuri cu Dumnezeu și fiind întăriți astfel în credința noastră, putem lupta cu acești dușmani puternici și necruțători!

S-ar putea adăuga și alte motive. Dar acestea 3 ar trebui să fie suficiente pentru a ne convinge de necesitatea de a petrece timp în părtășie cu Domnul pentru a fi întăriți în umblarea noastră zilnică pe acest pământ.

4. Cum putem avea parte de un timp de părtășie de calitate?

Deoarece cunoașterea fără ascultare este inutilă, să ne uităm la felul cum se face acestă disciplină spirituală. Sunt trei lucruri care merită luate în considerare.

1. Un timp regulat. Un prim aspect pentru credincioși ar fi să stabilească ore regulate pentru a petrece timp cu Domnul în fiecare dimineață și în fiecare seară. Nu putem începe ziua fără să privim la Domnul. Hudson Taylor, vorbind despre importanța devoțiunilor de dimineață, a spus: „Nimeni nu își acordează instrumentele muzicale după terminarea concertului, ci înainte!”

Pentru a te trezi la timp pentru devoțiunea de dimineață, trebuie să te culci la o oră rezonabilă. Trebuie să ne rugăm și să cerem ajutor cu o seară înainte să ne putem trezi dimineața pentru a petrece timp cu Domnul. Și când sună alarma de dimineață, în loc să amânăm să ne trezim, trebuie să ne trezim imediat. Trebuie să fim conștienți de faptul că lupta pentru ridicarea din pat este de obicei câștigată sau pierdută în primele cinci secunde. Trebuie să ne străduim să preferăm timpul cu  Domnul.

În plus, trebuie să încheiem ziua tot cu Domnul. El ne-a purtat de-a lungul zilei. Merită să aducem mulțumire! De aceea trebuie să evităm să facem rugăciuni seara pe jumătate adormiți. Domnul merită toată atenția noastră!

În timp ce fiecare trebuie să își planifiece intervalul de timp acordat devoționalului, cred că putem încerca să acordăm cel puțin 20 de minute în fiecare dimineață și 20 de minute în fiecare seară și apoi să creștem treptat acest interval. În plus, pe măsură ce timpul ne permite, trebuie să ne străduim să petrecem cel puțin câteva minute comunicând cu Domnul în timpul zilei. În weekend, putem încerca să alocăm mai mult timp pentru a fi petrecut cu Domnul.

2. Un loc dedicat. Dacă este posibil, este bine să avem un loc privat și bun în care să putem comunica cu Domnul fără distrageri [de exemplu, TV, internet, telefon mobil etc.]. Intimitatea poate fi de mare ajutor în comuniunea noastră cu Domnul. Pentru unii, poate fi un loc în casă sau chiar în mașina lor. Indiferent de locație, trebuie să găsim un loc pentru a-l numi „odăița noastră privată”.

3. Un tipar regulat. Biblia nu este o carte cu gânduri aleatorii. Dumnezeu ne-a dat revelația Sa într-o manieră progresivă și sistematică. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm și să urmăm un plan consecvent de citire a Bibliei care ne va ajuta să studiem întreaga Scriptură. Pe lângă studiul Scripturilor, trebuie să petrecem timp în rugăciune. Rugăciunea ar trebui să includă lăudă, mărturisire, mulțumire și cereri la adresa lui Dumnezeu.

Acum că am văzut pe scurt cele 4 întrebări, iată câteva gânduri de final.

Este nevoie de aproximativ 4 săptămâni pentru ca o activitate să devină un obicei. Dacă nu am fost consecvenți cu timpul nostru de părtășie, de ce să nu începem imediat – în seara asta sau mâine dimineață? Dacă așteptăm până când „simțim” că vom putea practica această disciplină, firea noastră pământească [și diavolul] se vor asigura că sentimentul nu va veni.

Da, un creștin se confruntă uneori cu perioade de secetă în timpul său de părtășie. Dar, acesta nu este un motiv pentru a renunța. În astfel de vremuri trebuie să rămânem și mai aproape de Domnul! Mulți creștini [inclusiv pastori] au recunoscut că timpul lor de părtășie s-a diminuat [sau s-a oprit complet] înainte de a cădea în păcat.

Trebuie să ne examinăm propriile vieți și să ne cercetăm în mod sincer: nu cumva ne luptăm cu păcatul sau experimentăm o lipsă de creștere spirituală sau lipsă a bucuriei în viața noastră creștină, din cauza lipsei unui timp de părtășie constant cu Domnul? Dacă da, să ne pocăim de acest păcat și să îndreptăm lucrurile imediat.

Primii africani convertiți la creștinism au practicat cu seriozitate și cu regularitate timpul de devoțiuni private. Se spune că fiecare avea un loc separat în desiș unde își revarsa inima înaintea lui Dumnezeu. De-a lungul timpului căile către aceste locuri au devenit bine uzate. Drept urmare, dacă unul dintre acești credincioși începea să neglijeze rugăciunea, lucrul acesta devenea evident pentru ceilalți. Ei i-ar aminti amabil celui neglijent: „Frate, a crescut iarba pe cărarea ta”.

Haideți să ne examinăm viețile: A crescut iarba pe cărările noastre? Dacă da, nu este prea târziu să recuperăm. Să ne pocăim și să-L rugăm pe Domnul să ne ajute să ne întoarcem pe drumul cel bun prin puterea Duhului Sfânt. El va auzi strigătul nostru sincer. El ne va ajuta să revenim pe drumul cel bun și să ne bucurăm de părtășia noastră cu El.

Și, în cele din urmă, să ne amintim, timpul de părtășie este un privilegiu și o bucurie a unei inimi răscumpărate — o inimă care a intrat deja în părtășie cu Domnul Isus Hristos. Să experimentăm această părtășie în toate zilele vieții noastre pământești!