Ești Creștin cu adevărat sau ești doar ”aproape” Creștin?

(English Version: “Are You a Real Christian or an ‘Almost’ a Christian?”)

Pe 26 februarie 1993, o bombă puternică a explodat în garajul subteran al clădirii World Trade Center din New York City, omorând șase persoane și rănind mai mult de o mie. Evenimentul a declanșat o anchetă agresivă cu multe arestări. Însă, prea puțini oameni ai legii au văzut acest eveniment ca fiind parte a unui complot terorist internațional.

Când teroriștii au distrus turnurile World Trade Center în 2001, comisarul de poliție Raymond Kelly, a declarat referitor la primul atac: „Acela ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă pentru America”.

Există un semnal de alarmă mai sever, lansat de  însuși Domnul Isus printr-o pildă din Matei 25:1-13. Aici, El confruntă pe oricine se consideră creștin cu o întrebare serioasă de cercetare sufletească: „Ești un creștin adevărat sau ești doar aproape creştin?” Și, în timp ce ne uităm la acest pasaj, să punem la inimă această întrebare și să ne răspundem în mod corespunzător.

I. Explicarea pildei. 

O pildă este o poveste bazată pe o situație din viața de zi cu zi, menită să ne învețe adevăruri spirituale. Această pildă este despre un mire care vine să se căsătorească cu mireasa lui și să o ia acasă pentru a fi cu el. După cum era obiceiul acelor vremuri, domnișoarele de onoare îl salutau pe mire și îl escortau la casa miresei. Mirele putea veni chiar și în timpul nopții, de aceea domnișoarele de onoare trebuiau să poarte lămpi pentru a oferi lumină.

În povestea relatată aici, mirele a apărut la miezul nopții. Erau zece domnișoare de onoare  care așteptau să-l escorteze. Cinci dintre ele aveau candele cu ulei, iar celelalte cinci aveau candele — dar nu aveau ulei pentru a le aprinde. Cele care aveau ulei au mers la nuntă cu mirele. În schimb, celorlalte nu li s-a permis să intre la petrecerea de nuntă – în ciuda rugăminților lor.

Mirele din pildă îl reprezintă pe Isus. Fecioarele înțelepte [domnișoarele de onoare] care aveau ulei în candelă îi reprezintă pe adevărații creștini, care sunt gata să-L întâlnească pe Isus. Cele cinci fecioare neînțelepte, care nu aveau ulei, îi reprezintă pe creștinii falși, care nu sunt pregătiți să-L întâlnească pe Hristos și sunt în pericol de a rămâne afară din rai.

Punctul principal al pildei este rezumat în versetul 13: „De aceea vegheați, pentru că nu știți ziua și nici ceasul”. În alte cuvinte: „Fii pregătit să-L întâlnești pe Domnul chiar în această zi. Căci vine vremea când va fi imposibil să obții iertarea păcatelor. Nu va exista o altă șansă de a intra în cer odată ce vei părăsi acest pământ.”

II. Aplicația pildei.

Privind la această pildă, putem găsi trei adevăruri practice.

Adevărul #1. Poți să areți în afară că îl ai pe Hristos, dar de fapt să nu îl ai în inima ta.

Erau multe asemănări între fecioarele înțelepte și fecioarele neînțelepte. Amândouă aveau candele și așteptau să-l întâlnească pe mire [Matei 25:1]. Fecioarele neînțelepte nu se opuneau venirii mirelui. Păreau să aștepte sosirea lui.

În mod similar, mulți dintre cei care pretind că sunt creștini susțin, de asemenea, că așteaptă cu nerăbdare venirea lui Isus, dar nu sunt pregătiți pe bună dreptate să-L întâlnească. În timp ce mirele întârzia să sosească, atât fecioarele înțelepte cât și cele neînțelepte au adormit.

Fecioarele înțelepte dormeau cu un sentiment de siguranță. Ele îi reprezintă pe adevărații credincioși care posedă o siguranță autentică datorită unei relații corecte cu Hristos.

Fecioarele neînțelepte păreau și ele să doarmă cu un sentiment de siguranță. Totuși, ele îi reprezintă pe credincioșii care posedă o siguranță falsă ca urmare a unei inimi înșelate. Ei cred că sunt pregătiți pentru Hristos pentru că au mers la Biserică, au făcut niște activități „creștine” exterioare și au stat în preajma altor creștini. Trista realitate este că ei nu s-au pocăit niciodată cu adevărat de păcatele lor și, prin urmare, nu au experimentat nașterea din nou prin Hristos.

Există câteva semne caracteristice pentru viața unor creștini falși.

a. Viziunea lor despre Dumnezeu este greșită. Ei cred că Dumnezeu este iubire și numai iubire. El nu mă va izgoni niciodată. Când voi sta în fața Lui, îl voi putea convinge să mă lase în rai. Aceasta a fost punctul de vedere al fecioarelor neînțelepte, evidențiat de strigătele lor disperate: „Doamne, Doamne… deschide-ne ușa” [Matei 25:11].

Este adevărat că Dumnezeu este iubire, dar El nu este numai iubire. El este în aceași măsură sfințenie și dreptate. El a promis în Cuvântul Său că îi va pedepsi pe cei care nu s-au încrezut în Fiul Său [Ioan 3:18]. Dacă Dumnezeu ar face ceva contrar Cuvântului Său, ar fi un mincinos – și asta este o imposibilitate!

b. Viziunea lor despre păcat este greșită. Falșii creștini echivalează vinovăția față de păcat cu o convertire autentică. În timp ce convingerea de starea de păcat vine înaintea convertirii adevărate, este, de asemenea, posibil să ai un sentiment de vinovăție fără o convertire autentică.

Iuda, Felix și Esau au fost copleșiți de vina păcatelor lor, dar nu au fost niciodată mântuiți [Matei 27:3-5; Fapte 24:25; Evr 12:16-17]. Simplul sentiment de vină din cauza păcatului nu este o dovadă că cineva este creștin. Dacă această întristare nu face pe cineva să se întoarcă de la păcat și să se arunce la picioarele lui Isus pentru îndurare, este o întristare amăgitoare care nu duce decât la distrugerea veșnică [2 Corinteni 7:9-10].

c. Viziunea lor asupra lumii este greșită. Falșii creștini sunt marcați de o iubire nestăvilită pentru lume și plăcerile ei. Ei nu înțeleg că Isus nu condamnă faptul că trăim în lume [Ioan 17:15]. Problema este atunci când lumea locuiește în noi!

În ciuda faptului că acești oameni cunosc 1 Ioan 2:15, care spune atât de clar: „Nu iubiți lumea, nici lucrucurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el,” ei își îndreaptă întreaga viață către dorințele lumești. Și dacă totuși, nu depun efortul să urmărească lucruri lumești, își ocupă timpul visând la ele! Într-un fel, ei cred că sunt singurele excepții de la porunca: „Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și banilor” [Matei 6:24]. Cât de mult se înșeală acești oameni!

d. Viziunea lor despre a-i iubi pe ceilalți este greșită. Creștinii falși sunt caracterizați de o iubire selectivă față de ceilalți – ei îi iubesc doar pe cei care îi iubesc. Este uimitor și trist să vezi că atât de mulți oameni care se pretind a fi creștini manifestă o amărăciune profundă față de alții ani de zile. Aceasta poate fi îndreptată spre soțul lor, membrii familiei, alți membri ai Bisericii, colegii de muncă, vecinii etc. În mare, ei se gândesc în felul următor: „În general îi iubesc pe ceilalți. Este doar persoana asta și cealaltă pe care nu îi pot iubi. La urma urmei, m-au rănit foarte mult.”

Cu toate acestea, Scriptura spune clar că ura nu ar trebui să fie parte din caracterul cuiva care pretinde că este creștin. 1 Ioan 4:20-21 spune: „Dacă cineva spune că îl iubește pe Dumnezeu, dar își urăște fratele, este un mincinos. Căci cine nu-și iubește fratele, pe care l-a văzut, nu poate să-L iubească pe Dumnezeu, pe care nu L-a văzut. Și ne-a dat porunca aceasta: Oricine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe fratele său.” 1 Ioan 3:13-15 și 1 Ioan 4:7-8 subliniază, de asemenea, aceeași idee.

Deci, este posibil să-L mărturisești pe dinafară pe Hristos și să nu-L ai niciodată în inima ta, la fel ca acele cinci fecioare neînțelepte. De aceea, cu toții trebuie să ne examinăm viețile pentru a vedea dacă suntem doar creștini de pe buze sau avem cu adevărat viața eternă în noi.

Adevărul #2. Mântuirea nu se poate transfera sau împărți.  

Când a venit mirele, fecioarele neînțelepte și-au dat seama că nu au ulei pentru candelele lor. În acel moment, ele au cerut de la fecioarele înțelepte: „Dați-ne puțin din uleiul vostru; candelele noastre se sting”. Acestea le-au refuzat cererea. „Nu,” au răspuns ele, „s-ar putea să nu fie suficient nici pentru noi, nici pentru voi. Mai bine mergeți la cei care vând ulei și cumpărați pentru voi înșivă” [Matei 25:8-9].

Până să ajungă să cumpere uleiul, era prea târziu. Nunta a intrat, „și ușa a fost închisă” [Matei 25:10]. Fecioarele neînțelepte nu puteau intra pe baza pregătirii fecioarelor înțelepte. Fiecare trebuia să fie pregătită în mod individual pentru umire. Cu alte cuvinte, mântuirea este o tranzacție individuală între păcătos și Dumnezeu. Ea nu poate fi transferată sau împărțită – fiecare trebuie să fie pregătit în mod personal să-L întâlnească pe Domnul.

Mulți din cei care se cred creștini sunt ca aceste fecioare neînțelepte. Ei cred că Dumnezeu îi va lăsa să intre în rai în funcție de biserica căreia îi aparțin sau de părinții lor creștini sau de soțul lor creștin. Isus însuși îi avertizează foarte clar pe acești oameni auto-înșelați, „dacă nu vă pocăiți, veți pieri și voi cu toții” [Luca 13:3]. Cuvintele Sale din Ioan 3:3 afirmă în continuare că mântuirea este o experiență personală: „Adevărat adevărat vă spun că nimeni nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu dacă nu este născut din nou.”

Haideți să privim cu atenție la viețile noastre. Credem că vom intra în rai pentru că aparținem unei anumite biserici, avem părinți creștini sau ne simțim mai buni decât majoritatea? Dacă da, suntem înșelați. Dacă nu simțim regret față de păcatele noastre, nu ne pocăim și nu ne întoarcem la Hristos în mod personal pentru eliberare, nu suntem mântuiți.

Adevărul #3. Credința creștină cere perseverență pentru întreaga viață. 

Chiar dacă mirele și-a întârziat venirea, fecioarele înțelepte erau pregătite pentru sosirea lui în orice moment. Chiar dacă mirele a sosit la o oră neașteptată, la „miezul nopții” [v. 6], ele tot erau pregătite. Aceasta arată că creștinul trebuie să persevereze în credință până la sfârșit.

Isus nu ne cheamă să arătăm un tip de ascultare „din când în când” sau „doar-când-ne-convine”. Întoarcerea la Hristos presupune un angajament de a-L urma pentru tot restul vieții – chiar dacă ne-ar putea costa însăși viața noastră.

Din păcate, sunt mulți astăzi  care se gândesc la Hristos și la mântuirea oferită în dar ca la o poliță de „asigurare pentru iad” – un bilet spre rai care aduce cu sine binecuvântări materiale! Nu e de mirare că Evanghelia prosperității este atât de atrăgătoare pentru generația noastră! Mesajul tăgăduirii de sine, al purtării crucii, nu este foarte popular nici măcar în multe „biserici” de astăzi. Totuși, acesta a fost și este încă mesajul lui Isus!

Isus ne poruncește „să intrăm pe poarta cea strâmtă” pentru că „lată este poarta și largă este calea care duce la distrugere”, însă „strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață” [Matei 7:13-14 ]. Observați că nu numai intrarea este îngustă, dar și drumul vieții creștine este îngust. Întreaga viață creștină este o viață provocatoare care necesită perseverență pe tot parcursul vieții.

Adevărații creștini înțeleg costul de a-L urma pe Isus. Ei înțeleg că costul de a-L urma, pe termen lung, este mult mai mic în comparație cu costul de a nu-L urma. De aceea ei perseverează în ciuda luptelor necruțătoare cu păcatul, Satana și lumea. Chiar și atunci când păcătuiesc, se întorc cu pocăință autentică. Ei nu rămân confortabili într-o stare de păcat, știind că păcatul îl întristează pe Domnul lor, care a murit pe cruce pentru păcatele lor. Însuși gândul de a iubi păcatul și de a rămâne în păcatul pentru care Mântuitorul lor a plătit un preț atât de groaznic, este un gând abject pentru ei!

Vă rog să nu mă înțelegeți greșit; Nu spun că cineva este mântuit datorită perseverenței lor. Ader pe deplin la adevărul biblic că mântuirea este numai prin har, numai prin credință, numai în Hristos [Ioan 6:47; Ef 2:8-9, Tit 3:5]. Nimeni nu ajunge la mântuire perseverând în credință. Perseverența nu este cauza mântuirii. În schimb, ea este rezultatul mântuirii autentice!

Haideți să ne examinăm viețile. Suntem genul de creștini care perseverează – chiar și atunci când situația este dificilă?

Câteva gânduri de final. 

Astăzi, mulți dintre cei care spun că sunt creștini se întreabă: „Cât de mult pot să mă apropii de lume și să fiu în continuare creștin?” Isus, în schimb, ne arată clar cât de aproape poate ajunge cineva de El și totuși să NU fie creștin. Este ușor să fii „aproape creștin”. Astăzi nu mai este nici un cost de plătit pentru asta!

Cu toate acestea, ne va costa totul – în viața viitoare. Cât de tragic ar fi în acea zi a judecății să afli că există o mare diferență între a fi creștin adevărat și aproape creștin. Diferența este la fel de mare ca între rai și iad.

Să luăm aminte: A fi aproape mântuit înseamnă a fi de fapt, pierdut! Cât de adevărată este afirmația „Drumul spre iad este pavat cu intenții bune!” Fie ca aceste cuvinte să nu fie descrierea niciunuia dintre noi.

Fecioarele neînțelepte și-au dat seama de asta când era prea târziu. Te rog să nu te așezi într-o poziție similară cu a lor. Dacă nu ai făcut niciodată acest lucru, întoarce-te de la păcatele tale, roagă-L pe Isus să te ierte și devin-o ucenicul Lui chiar acum. El va răspunde imediat. El va trimite Duhul Său Sfânt să vină și să trăiască în interiorul tău. Și Duhul Sfânt te va ajuta să trăiești viața pe care nu o poți trăi singur. Și prin viața ta perseverentă, și tu poți fi sigur că ești un creștin adevărat!