Îi pasă lui Dumnezeu de mine când trec prin necazuri?

(English Version: “Does God Care When We Are In Trouble?”)

„Cum este posibil ca un Dumnezeu plin de dragoste, care are totul în controlul Lui, să permită să mi se întâmple așa ceva?” Aceasta era întrebarea unei tinere care avea răni grave la mâini și la picioare în urma căderii de pe un cal. Pastorul ei a rămas în tăcere pentru o clipă, iar apoi a întrebat: „Te-a durut tare când ți-au pus ghipsul acesta?” „Durerea a fost groaznică”, a răspuns ea.

”Tatăl tău le-a permis doctorilor să îți provoace această durere?” a întrebat el mai apoi. ”Da, ” a răspuns ea, ”dar a fost o durere necesară.” Ducând problema un pas mai departe, pastorul i-a mai pus o altă întrebare: ”Oare tatăl tău le-a permis doctorilor să îți provoace această durere în ciuda iubirii sale pentru tine sau datorită faptului că te iubește?” ”Vrei să spui, ”a continuat ea plină de uimire, ”că Dumnezeu a îngăduit ca eu să mă rănesc tocmai  din cauză că mă iubește?”

Pastorul a răspuns făcând un semn din cap. ”’De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta.’ Lasă aceste cuvinte de la Dumnezeu să te mângâie. Ele vor fi ca o rază de soare ce străbate printre nori. Situația în care ești nu este rezultatul unei ”întâmplări nefericite”. Dumnezeu a avut această încercare în planul Său. Dacă ești copilul Lui, El te pregătește pentru ceva mai bun.”

Shakespeare spunea, ”În boală, să nu spun, `sunt mai bine pentru că durerea mă lasă; ci sunt mai bine datorită ei.`” În același fel, și noi, creștini fiind, să nu ne grăbim să ne întrebăm: ”Când voi scăpa din încercarea asta?” ci mai degrabă să ne întrebăm: ”Devin mai bun în mijlocul acestei încercări?” Din nefericire, atât de mulți creștini nu au această perspectivă în fața suferinței. Întrebarea lor este, ”Îi pasă lui Dumnezeu de problemele mele?”

Pentru a răspunde la această întrebare dintr-o perspectivă biblică, haideți să ne uităm la o întâmplare care ne este familiară, și anume, momentul în care Isus a liniștit furtuna, așa cum este consemnat în Marcu 4:35-41; acest pasaj ne poate învăța câteva adevăruri legate de încercări.

35 În aceeaşi zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă!“ 36 Au lăsat mulţimea şi L-au luat aşa cum era, în barcă. Împreună cu El mai erau şi alte bărci. 37 S-a stârnit o furtună foarte puternică, care arunca valurile asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă. 38 El era în partea din spate a bărcii, dormind pe căpătâi. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?!“ 

39 El S-a sculat, a mustrat vântul şi a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare. 

40 Apoi le-a zis: „De ce sunteţi atât de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“ 

41 Ei s-au înfricoşat foarte tare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de-L ascultă până şi vântul, şi marea?“

După o zi încărcată de slujire în Galileea, Domnul Isus le-a poruncit ucenicilor Săi să plece din ținutul Galileii și să treacă peste Marea Galileii până în regiunea Gheraseni [35-36]. Însă, în timpul călătoriei lor, au fost prinși într-o furtună puternică [37].

Cuprinși de o mare frică, ucenicii s-au dus în grabă la Isus, care dormea. Ei se întrebau dacă Lui Isus nu Îi pasă de pericolul în care sunt [38]. Isus s-a trezit, a potolit furtuna și i-a mustrat pe ucenici pentru lipsa lor de credință [39-40]. Văzând puterea lui Isus asupra forțelor supranaturale, discipolii au fost cuprinși de o teamă mai mare [41].

În timp ce această întâmplare dezvăluie puterea lui Hristos asupra forțelor supranaturale, ea ne învață și 4 adevăruri referitoare la încercări și la grija pe care Dumnezeu o are pentru fiecare credincios în timpul încercărilor din viața sa.

1. Creștinii nu sunt scutiți de încercări [vv. 35-37].

Oare nu știa Isus că vine furtuna? Bineînțeles că știa! Și totuși, El i-a dus pe ucenici chiar în inima acelei furtuni! Furtuna a făcut parte din programul de instruire al ucenicilor din acea zi.

Mulți cred că furtunile vin doar din cauza neascultării. Dar lucruruile nu stau întotdeauna așa. Da, Iona a ajuns într-o furtună din cauza neascultării lui. Dar în acest caz, ucenicii au intrat în acea furtună datorită ascultarii lor de Domnul! Toți acești ucenici își părăsiseră casele și locurile de muncă pentru a-L urma pe Isus și totuși s-au confruntat cu multe încercări. Lucrul acesta ne amintește de Iov, care a trecut prin încercări în ciuda faptului că era un om drept [Iov 1:8; 2:3].

Ascultarea și slujirea față de Domnul nu ne garantează că vom scăpa de încercări. În calitate de creștini, trebuie să înțelegem că Domnul nu ne protejează întotdeauna de încercări, dar ne protejează în mijlocul lor. Uneori, El liniștește furtuna. Alteori, El poate lăsa furtuna să se întețească, dar Își liniștește copilul.

Indiferent ce va urma, să rămânem în inimă cu adevărul acesta: „Să fii cu Hristos în corabie chiar în mijlocul unei furtuni este mult mai bine și mai sigur decât să fii pe țărm fără Hristos!”

2. Domnul poate să pară absent în timpul încercărilor [v. 38]. 

Psalmistul a strigat: „De ce stai departe, Doamne? De ce te ascunzi în vreme de necaz?” [Ps 10:1] și „Trezește-te! De ce dormi, Stăpâne? Trezește-te! Nu ne lepăda pe vecie” [Psalmi 44:23].

La fel ca în pasajele acestea, părea că Isus era indiferent și nepăsător în timpul încercării ucenicilor, ceea ce i-a făcut să strige: „Învățătorule, nu îți pasă dacă ne înecăm?” Cu alte cuvinte, „Doamne, dacă mă iubești, de ce mă lași să trec prin această încercare? Te uiți măcar spre mine?”

Răspunsul este următorul: Dumnezeu veghează mereu asupra noastră. El nu ne lasă niciodată singuri, ci vrea ca noi să perseverăm și să avem încredere în El chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții.

Isaia 50.10 ne reamintește chemarea făcută de El: ”Care dintre voi se teme de Domnul şi ascultă de glasul Robului Său? Cel ce umblă în întuneric şi nu are lumină, să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul său!”

3. Încercările ne apropie de Dumnezeu [v. 38].

În ciuda credinței lor slabe, furtuna i-a adus pe ucenici mai aproape de Hristos. Chiar dacă modul în care L-au căutat pe Isus a fost greșit, totuși ei s-au dus la El până la urmă. Domnul nu i-a mustrat că L-ar fi deranjat cu cererea lor.

În schimb, i-a mustrat că sunt neliniștiți și înspăimântați. Da, încercările pot produce împietrire în anumite persoane, făcându-le să stea departe de Dumnezeu. Însă, pentru un copil al lui Dumnezeu, încercările îl vor apropia de El întotdeauna. Încercările ne ajută să creștem în dragostea noastră pentru Cuvântul lui Dumnezeu și să petrecem mai mult timp cu El în rugăciune.

4. Încercările ne cresc în modul în care întelegem atributele lui Dumnezeu [39–41].

Prin această experiență, ucenicii au ajuns să înțeleagă mai bine iubirea lui Dumnezeu și puterea Lui asupra tuturor lucrurilor. În același fel, încercările vieții ne pot crește și pe noi spre o astfel de înțelegere. Toate aceste adevăruri prețioase dezvăluie că lui Dumnezeu îi pasă de copiii Săi în orice moment.

Astfel, avem 4 adevăruri referitoare la încercări și la grija pe care Dumnezeu o poartă pentru copiii Săi în încercările vieții de zi cu zi. 

Să fii creștin nu îți garantează o viață lipsită de griji. Așa cum spunea un scriitor:

„Satana ne-a distras foarte subtil atenția de la mesajul nostru principal. În loc să proclamăm Vestea Bună că păcătoșii pot fi făcuți neprihăniți în Hristos și pot scăpa de mânia viitoare, ne-am obișnuit cu o „evanghelie” care ne spune că scopul principal al lui Dumnezeu în mântuirea noastră este acela de a desfășura un „plan minunat” pentru viețile noastre, rezolvându-ne problemele, făcându-ne fericiți în Hristos și de a ne salva de necazurile acestei vieți.

Cei care ajung la credință intrând pe ușă pentru a căuta asigurarea fericirii prin Hristos, vor crede că fericirea lor este o dovadă a iubirii lui Dumnezeu. Ei ar putea chiar să creadă că Dumnezeu i-a părăsit atunci când vin încercările și fericirea lor se risipește. Dar cei care privesc la cruce ca la un semn al iubirii lui Dumnezeu, nu se vor îndoi niciodată de statornicia devotamentului Său față de ei.”

Copiii lui Dumnezeu trebuie să creadă că Dumnezeu este demn de încrederea noastră totală chiar și în timpul furtunilor vieții. Dacă ne putem încrede în Hristos pentru a ne salva de iad și de Satana, oare de ce ne este atât de greu să avem încredere în El pentru problemele noastre zilnice? Credința alungă frica, iar frica alungă credința.

Trebuie să ne căim pentru lipsa noastră de perseverență în credință și să strigăm: „Ajută necredinței mele!” [Marcu 9:24]. Când strigăm în acest fel, Dumnezeu, care este bun, ne va ajuta prin Duhul Său Sfânt, să experimentăm chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții, adevărul acestor cuvinte: „Celui cu mintea statornică Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine” [Isaia 26:3].

Să rămânem cu gândul acesta: prezența lui Hristos rămâne cu noi în toate încercările care vin peste noi în urma ascultării de El! Iar atunci când Hristos este cu noi, putem zâmbi cu adevărat în fața furtunii și putem spune cu încredere: „Da, Domnul și Mântuitorul meu Isus Hristos are grijă de mine chiar și atunci când sunt în necaz!”