Inima Creștină este o inimă mulțumitoare
(English Version: “The Christian Heart Is A Thankful Heart”)
Recunoștința pare adesea un obicei pierdut, așa cum este ilustrat de acest incident din viața reală. Edward Spencer a fost student la seminar în Evanston, Illinois. De asemenea, a făcut parte dintr-o echipă care a salvat vieți. Când o navă s-a scufundat lângă malul lacului Michigan, lângă Evanston, Edward a intrat în repetate rânduri în apele reci ca gheață pentru a salva 17 pasageri. În acest proces, sănătatea lui a fost deteriorată definitiv. Câțiva ani mai târziu, la înmormântarea sa, s-a observat că niciunul dintre oamenii pe care i-a salvat nu i-au mulțumit vreodată.
Citim o astfel de poveste și ne gândim: „Cum au putut acei 17 să fie atât de nerecunoscători?” Dar de prea multe ori, credincioșii sunt vinovați de același păcat de nerecunoștință – în ciuda faptului că au fost mântuiți dintr-un pericol mult mai mare – cel al condamnării eterne!
Multe pasaje din Scriptură atestă că mulțumirea nu este o caracteristică ocazională, ci o trăsătură constantă a vieții creștine. Iată câteva exemple:
“Intrați pe porțile Lui cu mulțumire și în curțile Lui – cu laudă! Mulțumiți-I! Binecuvântați-I Numele!” [Psalmul 100:4]
“Lăudați pe Domnul căci este bun” [Psalmul 106:1]
“Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu, Tatăl, pentru toate lucrurile” [Efeseni 5:20]
“sporind în ea cu mulțumiri” [Coloseni 2:7]
Pe baza acestor câteva versete, un lucru este clar: pentru credincioși, mulțumirea nu poate fi niciodată un act ocazional. În schimb, trebuie să fie o parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi! Trebuie să fim cunoscuți ca oameni care sunt recunoscători⎯ în orice moment!
Acum, de ce crezi că Dumnezeu ne cere să dăm dovadă de un spirit recunoscător? Care este semnificația? Cred că Psalmul 50:23 poate oferi un indiciu: „Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela mă cinstește”. Mulțumirea noastră aduce slavă lui Dumnezeu. Deci, ceea ce este în joc aici este slava lui Dumnezeu. Și asta nu este doar o problemă banală!
Acest articol caută să-i ajute pe credincioși să fie recunoscători în orice moment, analizând 3 lucruri: (I) Pericolele unei inimi nemulțumitoare, (II) Beneficiile cultivării unei inimi recunoscătoare și (III) Sugestii pentru cultivarea unei inimi mulțumitoare.
Înainte de a continua, iată o definiție de bază a recunoștinței: Mulțumirea este o recunoaștere de bunăvoie a faptului că suntem total dependenți de un Dumnezeu bun și suveran care ne asigură toate nevoile spirituale și fizice.
I. Pericolele unei inimi nemulțumitoare.
Există 2 pericole asociate cu o inimă ingrată.
Pericolul # 1. O inimă nemulțumitoare este specifică unei persoane necredincioase.
Descriind stilul de viață al necredincioșilor, ni se spune în Romani 1:21 că „nici nu L-au proslăvit ca Dumnezeu și nici nu I-au mulțumit”. În ciuda faptului că au primit multe binecuvântări pământești [Matei 5:45; Fapte 14:15-17], necredincioșii nu reușesc să-i mulțumească Dumnezeului Bibliei, care este singura sursă a tuturor binecuvântărilor. Astfel, dacă cineva pretinde că este creștin, dar este caracterizat de un spirit nemulțumitor, Scriptura îl descrie ca pe un necredincios.
Pericolul # 2. Este o expresie a neascultării față de voia revelată a lui Dumnezeu.
În 1 Tesaloniceni 5:18 ni se poruncește „să mulțumim în orice împrejurare, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru voi în Hristos Isus”. O inimă recunoscătoare în toate împrejurările este ceea ce Dumnezeu dorește de la copiii Săi. Chiar și în situații triste, putem fi recunoscători că Dumnezeu deține controlul complet și lucrează totul pentru binele nostru și pentru slava Lui [Romani 8:28-29].
Mulți creștini nu reușesc să descopere voia lui Dumnezeu pentru diferite circumstanțe ale vieții, deoarece neglijează continuu voința revelată a lui Dumnezeu într-un domeniu al vieții lor – acela de a fii recunoscători în orice moment! Oare ar trebui Dumnezeu să dezvăluie mai mult din voința Sa celor care nu ascultă în mod constant de ceea ce ne este deja revelat din voia Sa?
În cartea ei, Refugiul, Corrie ten Boom, acea faimoasă credincioasă olandeză care a ascuns mulți evrei în timpul lui Hitler, relatează un incident care a învățat-o să fie mereu recunoscătoare. Corrie și sora ei, Betsy, tocmai fuseseră transferate în cel mai rău lagăr german pe care îl văzuseră până acum – Ravensbruck. La intrarea în cazarmă, au descoperit că locul era supraaglomerat și infestat de purici.
În acea dimineață, citirea lor din Scriptura din 1 Tesaloniceni le-a reamintit să se bucure mereu, să se roage în mod constant și să fie mereu recunoscătoare. Betsy i-a spus lui Corrie să facă o pauză și să-i mulțumească Domnului pentru fiecare detaliu al noii lor locuințe. Deși Corrie a refuzat la început, ea a cedat în cele din urmă cererilor lui Betsy.
În lunile petrecute în acel lagăr, ele au fost surprinse să descopere cât de deschis puteau ține studii biblice și adunări de rugăciune fără intervenția gardienilor. Luni mai târziu, au aflat că gardienii nu voiau să intre în cazarmă din cauza puricilor.
Este uimitor să vedem cum lucrează Dumnezeu chiar și în cele mai dificile situații, spre gloria Lui, atunci când ne supunem cu umilință cuvântului Său!
Chiar și Domnul Isus, în învățăturile sale, a subliniat importanța de a aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Într-una din zile, Domnul Isus a vindecat zece leproși, însă numai unul s-a întors să îi mulțumească. Văzând lucrul acesta, iată ce a spus Domnul: „17 Nu au fost toți cei zece curățiți? Unde sunt ceilalți nouă? 18 Nimeni nu s-a întors să-L laude pe Dumnezeu în afară de acest străin?” [Luca 17:17-18]. Simplu spus, lipsa unui duh mulțumitor este un act de neascultare care aduce neplăcere lui Dumnezeu.
Deci, puteți vedea, pericolele de a avea o inimă ingrată sunt într-adevăr severe! Este o atitudine care îi displace lui Dumnezeu, încalcând voia Lui revelată. Și demonstrează, de asemenea, adevărata noastră condiție – nu suntem copiii Lui – indiferent de ce am putea afirma cu gura noastră!
Acum, în schimb, dacă un spirit recunoscător este ceea ce ne caracterizează, beneficiile sunt multe! Să ne uităm la 4 dintre ele.
II. Beneficiile de a cultiva o inimă mulțumitoare.
Beneficiul # 1. Scade mândria – crește umilința.
Una dintre principalele piedici pentru cultivarea unei inimi recunoscătoare este mândria. Există o tendință în noi toți de a ne atribui meritul pentru succesul nostru. Cu toate acestea, o inimă mulțumitoare recunoaște că toate lucrurile bune vin din mâna unui Dumnezeu suveran și că fără mila Lui, nimic bun nu este posibil. Ni se amintește în 1 Corinteni 4:7: „Căci ce te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?”
Într-un articol intitulat „Arta de a fi de succes”, iată ce a spus Howard Butt, un proeminent om de afaceri creștin:
Mândria mea este cea care mă face independent de Dumnezeu. Mă determină să simt că sunt stăpânul soartei mele, că îmi conduc propria viață, îmi fauresc propiul succes, mă duc singur. Dar acest sentiment este necinstea mea de bază. Nu pot merge singur. Trebuie să primesc ajutor de la alți oameni și, în cele din urmă, nu mă pot baza pe mine. Sunt dependent de Dumnezeu pentru următoarea mea respirație. Este necinstit din partea mea să pretind că sunt altceva decât un bărbat – slab și limitat… Când sunt îngâmfat, mă mint pe mine însumi. Mă prefac că sunt Dumnezeu și nu om. Mândria mea este o închinarea idolatrică înaintea eului meu. Și aceasta este religia națională a iadului!
Ziua Recunoștinței, pe de altă parte, este leacul perfect pentru mândrie. O recunoaștere constantă că tot ceea ce avem este un rezultat al harului lui Dumnezeu ne va conduce să creștem în smerenie.
Beneficiul # 2. Scad plângerile—Cresc mulțumirile.
Dacă ne facem un obicei din a mulțumi lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut și face în viața noastră, nu vom cădea victime păcatului de a ne plânge. A te plânge nu înseamnă a spune adevărul despre o anumită situație care este cu adevărat greșită. Mai degrabă a te plânge [sau a cârti] este o atitudine care pune sub semnul întrebării suveranitatea lui Dumnezeu asupra circumstanțelor vieții noastre. Este o atitudine care exprimă următorul gând: „Dacă Dumnezeu mă iubește cu adevărat, cum poate să lase să mi se întâmple asta?” Chiar dacă plângerea noastră nu este exprimată verbal [unii fiind introvertiți], este totuși păcătoasă. Putem noi, niște oameni păcătoși, să ne plângem având în vedere păcatele noastre?
Plângerile lui Ieremia 3:39 ne amintește: „De ce ar trebui să se plângă cei vii când sunt pedepsiți pentru păcatele lor?” Dacă înțelegem că nu merităm nimic bun din cauza păcatelor noastre, vom fi uimiți de mila lui Dumnezeu în viața noastră – fiți mulțumiți și recunoscători în toate împrejurările și spuneți continuu: „Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” [Psalmi 23:1].
Beneficiul # 3. Îndoielile cu privire la Dumnezeu scad—Crește încrederea în Dumnezeu.
Un obstacol semnificativ în calea încrederii în Dumnezeu în orice moment este lipsa unui spirit recunoscător. Cu toate acestea, Ziua Recunoștinței oferă leacul perfect pentru această problemă. Pavel putea să se încreadă în Dumnezeu în toate încercările sale, deoarece își amintea în mod constant eliberările trecute ale lui Dumnezeu și astfel putea avea încredere în Dumnezeu și pentru viitor. Observați cuvintele lui: „3 Lăudat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurării și Dumnezeul oricărei mângâieri, … 10 [care] ne-a izbăvit dintr-o primejdie [trecută] de moarte și ne va izbăvi din nou [viitor]. În El ne-am pus nădejdea că El va continua să ne elibereze [prezentul]” [2 Corinteni 1:3, 10].
Un spirit recunoscător care are obiceiul de a reflecta cu mulțumire la îndurărilor din trecut ale lui Dumnezeu este întărit pentru a se baza pe Dumnezeu pentru nevoile prezente și viitoare. Și, în acest fel, este, de asemenea, protejat de a se lăsa pradă îndoielii, disperării și chiar ispitei de a lua scurtături.
Beneficiul # 4. Îngrijorările scad—Pacea crește.
Unul dintre dezavantajele vieții creștine este tendința de a se concentra asupra aspectelor negative și de a nu-și face suficient timp pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru binecuvântările Sale. Și o astfel de atitudine este rețeta perfectă pentru ca grijile să domnească în inimile noastre. Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu are un leac pentru îngrijorare: să ai o inimă mulțumită, așa cum se vede în Filipeni 4:6-7.
Iată ce ne poruncește Dumnezeu să facem în Filipeni 4:6: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștiința lui Dumnezeu, prin rugăciune, cu mulțumiri”. Și când rugăciunile noastre sunt însoțite de mulțumire, promisiunea lui Dumnezeu este că inimile noastre pot fi eliberate de neliniște, deoarece „pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înțelegere, va păzi inimile noastre și mințile noastre în Hristos Isus” [Filipeni 4 :7]!
După ce am văzut 4 beneficii care decurg din cultivarea unei inimi recunoscătoare, haideți să vedem cum putem cultiva acest tip de inimă.
III. Sugestii pentru cultivarea unei inimi recunoscătoare.
În rândurile de mai jos, voi oferi două sugestii despre cum putem cultiva o inimă mulțumitoare.
Sugestia # 1. Meditează cu regularitate la Cruce.
Unul dintre cei mai mari creștini care au trăit vreodată a fost apostolul Pavel. În ciuda faptului că a trecut prin multe suferințe, observăm că Pavel este mereu recunoscător. Care era secretul lui? Cred că un răspuns se găsește în 1 Corinteni 2:2 „Căci nu vreau să știu nimic altceva între voi decât pe Hristos și pe El răstignit”. Asta nu însemna că Pavel nu a vorbit despre alte probleme. Chiar în această scrisoare, el a vorbit despre diferite subiecte. Dar principalul său accent a fost asupra lui Isus, asupra a ceea ce a realizat El prin moartea Sa pe cruce și prin învierea ulterioară. Meditând constant asupra acelor adevăruri i-a oferit o perspectivă eternă. Și asta l-a făcut să fie plin de recunoștință⎯ indiferent în ce încercare s-ar fi aflat!
La fel se întâmplă și cu noi. Cu cât reflectăm mai mult la ceea ce a făcut Isus pentru noi pe cruce, cu atât vom crește mai mult în recunoștință.
Sugestia # 2. Fă mulțumirea o parte integrantă a rugăciunilor tale.
Aceasta este porunca lui Dumnezeu pentru noi în Coloseni 4:2, „Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri”. Cu alte cuvinte, mulțumirea ar trebui să fie o parte integrantă a fiecărei rugăciuni pe care o rostim! Trebuie să ne rezervăm timp pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut pentru noi.
Imaginați-vă dacă copiii noștri ar vorbi cu noi doar când au nevoie de ceva și rareori ar spune un cuvânt de mulțumire! Nu ne-am întrista? Totuși, cât de des îl întristăm pe Tatăl nostru ceresc mergând la El numai cu nevoile noastre, dar niciodată pentru a-I spune „mulțumesc”. Să nu-L mai întristăm. Să facem un efort deliberat să-i mulțumim continuu lui Dumnezeu pentru cine este și pentru ceea ce a făcut pentru noi.
Gânduri de final.
Daniel este unul din personajele binecunoscute și iubite ale Bibliei. Hotărârea lui de a sta pentru Domnul chiar și la o vârstă fragedă i-a inspirat pe mulți [Dan 1]. Daniel s-a confruntat cu o criză semnificativă în anii târzii ai vieții sale – să se roage înaintea regelui sau să sufere moartea fiind aruncat în groapa cu lei. Reacția lui a fost remarcabilă. Citim: „Acum, când Daniel a aflat că decretul a fost publicat, s-a dus acasă în camera lui de la etaj, unde se deschideau ferestrele spre Ierusalim. De trei ori pe zi îngenunchea și se ruga, mulțumind Dumnezeului său, așa cum făcuse și înainte”. [Daniel 6:10].
Observați, Daniel nu cârtește împotriva lui Dumnezeu. El nu spune: „Ți-am fost credincios în toți acești ani și asta primesc în schimb?” În ciuda circumstanțelor, el mulțumește Dumnezeului său „cum făcuse înainte”. Obiceiul de a aduce mulțumire în perioadele de prosperitate i-a permis să mulțumească chiar și în perioadele de adversitate. Și Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile – pentru că au venit dintr-o inimă mulțumită! Să ne străduim să avem și noi o astfel de inimă!