Mărețul Har – Ce Cuvânt Scump

(English Version: “Amazing Grace – How Sweet The Sound”)

Unul dintre imnurile celebre ale credinței creștine, dacă nu chiar cel mai faimos imn, este ”Mărețul har” scris de John Newton. Autorul, un om care a trăit cândva o viață cufundată în păcat, a fost copleșit de harul minunat al lui Dumnezeu, ajungând apoi să scrie acest imn frumos atât de cunoscut creștinilor, cât și multor necreștini.

Dar, cu secole înainte ca John Newton să scrie acest imn, adevărurile acestui cântec ar fi rezonat bine cu un om care a găsit harul în ultimul ceas al vieții sale. Din cele șapte declarații rostite de Domnul Isus pe cruce, cuvintele sale mângâietoare adresate tâlharului care s-a pocăit: „Adevărat vă spun că astăzi veți fi cu Mine în rai” [Luca 23:43] arată harul găsit de acest om în ultimul ceas. Aceste cuvinte care au venit de pe buzele lui Isus au dat speranță multor suflete disperate.

După cum este consemnat în Luca 23:39-43, întregul incident ne învață că niciodată nu este prea târziu pentru un păcătos care se pocăiește să primească minunatul har mântuitor al lui Dumnezeu. Să învățăm câteva adevăruri despre pocăință, credință și relația lor cu harul mântuitor, așa cum ne arată această întâmplare, iar apoi să ne uităm la 2 aplicații.

I. Semne ale unei pocăințe false [39]. 

Examinând cuvintele tâlharului care nu s-a căit, vedem 2 caracteristici care demonstrează o pocăință falsă.

1. Fără frică de Dumnezeu. „Unul dintre tâlharii care stăteau acolo i-a aruncat insulte: „Nu ești Tu Mesia?” (Luca 23.39). Nici în acest stadiu, el nu se temea de Dumnezeu. Mulți sunt ca el. Indiferent cât de mult îi smerește Dumnezeu prin împrejurări, ei nu se tem de un Dumnezeu drept, adică nu se tem suficient de El pentru a se întoarce de la propriile păcate.

2. Se concentrează doar pe binecuvântările pământești. Tâlharul nepocăit continuă în Luca 23:39 „Mântuiește-te pe tine și pe noi!” El nu caută să fie eliberat de păcatele lui. Unicul său obiectiv era să fie eliberat de suferințele lui prezente. Mulți seamănă cu acest om. Ei vin la Hristos doar pentru unele beneficii pământești: pentru rezolvarea unor probleme, relațiile care urmează să fie stabilite, caută acceptarea de către alții, vor să aibă sănătate, bogăție și prosperitate. Dar toate acestea nu sunt motive potrivite pentru a veni la Hristos.

II. Semnele unei pocăințe autentice [40-42]. 

În schimb, cuvintele tâlharului care s-a pocăit arată 3 caracteristici care dau dovadă de o pocăință autentică.

1. Frica autentică de Dumnezeu [40]. „Dar celălalt răufăcător l-a certat: „Nu te temi de Dumnezeu”, i-a zis, „fiindcă ești sub aceeași condamnare?” (Luca 23:40). Conform textelor din Matei 27:44 și Marcu 15:32, ambii tâlhari îl insultau inițial pe Hristos. Cu toate acestea, inima unuia dintre ei începuse să se înmoaie când a observat cuvintele și atitudinea lui Isus. Rugăciunea înălțată de Isus chiar și pentru vrăjmașii săi: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac” [Luca 23:34] începuse să lucreze în inima lui. Toate acestea au dus la o frică sănătoasă de Dumnezeu [Prov 1:7]. Și aceasta a dus la întoarcerea lui de la păcatele sale.

2. Recunoașterea păcatului [41]. „Pe drept suntem pedepsiți, căci primim ceea ce ni se cuvine. Dar omul acesta nu a greșit cu nimic” [Luca 23:41]. Tâlharul pocăit nu și-a acuzat părinții, societatea sau circumstanțele pentru păcatele sale. El și-a asumat întreaga responsabilitate pentru păcatele sale, așa cum demonstrează cuvintele sale amintite mai sus.

3. Și-a pus toată încrederea în Hristos pentru eliberare [42]. „Atunci el a zis: „Isuse, adu-ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta”” (Luca 23:42). Pocăința de păcat nu va salva pe nimeni. Cei care se pocăiesc cu adevărat nu numai că se vor întoarce de la păcatele lor, dar vor recunoaște și că propriile lor eforturi nu vor aduce mântuire. De asemenea, ei se vor încrede numai în Isus pentru iertarea păcatelor [Fapte 20:21]. Și tocmai asta a făcut acest tâlhar.

Observați câteva adevăruri care reies din cererea lui către Domnul.

1. Credința în înviere. În ciuda faptului că L-a văzut pe Isus pe cruce, el a crezut pe deplin că Isus va învia din morți și se va întoarce într-o zi ca Rege pentru a-și întemeia împărăția. Cuvintele lui, „când vei veni în împărăția ta” [Luca 23.42], indică clar acest adevăr. O imagine a credinței adevărate!

2. Credința într-o judecată viitoare. El știa că, în viitor, îl va înfrunta pe Isus ca Judecător pentru păcatele sale [Fapte 17:30-31]. De aceea el a spus: „Adu-ți aminte de mine când vei veni”.

3. Nu se baza pe faptele lui bune pentru mântuire. El nu a spus: „Adu-ți aminte de faptele mele bune”, ci „adu-ți aminte de mine”. El nu s-a bizuit nici măcar pe propriile sale fapte bune pentru mântuire. În schimb, el a depins doar de Isus pentru a-l salva.

4. Nu este concentrat pe eliberarea pământească. El nu i-a cerut lui Isus să-l elibereze de pe cruce [cum a făcut celălalt tâlhar], ci doar să arate milă în viața viitoare.

III. Rezultatele adevăratei pocăințe și credințe în Hristos [43]. 

Progresul natural al căinței adevărate și al credinței în Hristos a condus la primirea harului măreț al lui Dumnezeu. Luca 23:43 spune: „Isus i-a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în rai.”” În timp ce criminalul pocăit a căutat milă pentru un timp undeva în viitor, el a primit îndurare imediat. El nu a trebuit să facă fapte bune sau să suporte pedepse ulterioare după moarte. În schimb, i s-a acordat iertare instantanee, așa cum indică clar cuvântul „azi” [literalmente, chiar în această zi]. Nu a fost o promisiune falsă din partea lui Isus, deoarece Dumnezeu „nu minte” [Tit 1:2]. Da, „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” [Romani 10:13], și asta imediat!

2 Aplicații.

1. Nu este niciodată prea târziu să primești harul iertării lui Dumnezeu. 

Criminalul care se pocăiește este exemplul clasic al acestui adevăr. Dacă nu te-ai pocăit niciodată și te-ai încrezut în Hristos, nu amâna. Unii dintre voi care citiți asta s-ar putea să vă gândiți: „Sunt prea rău pentru a fi iertat”. Dacă asta e în inima ta, nu dispera. Sângele lui Isus are puterea de a ierta orice păcat. Crucea și învierea ulterioară garantează faptul că Dumnezeu se îngrijește și asigură iertarea TUTUROR păcatelor noastre. Alții care citesc asta se pot gândi: „Voi aștepta până în ultimul minut și apoi îmi voi pune viața în rânduială”. Pericolele unei astfel de gândiri sunt multe:

1. Dacă nu ești dispus să renunți la păcatele tale acum, care este garanția că vei face acest lucru în viitor? Inima se împietrește tot mai mult în timp.
2. „Nu știi când vei muri”. Adu-ți aminte, unul dintre tâlhari a murit pe cruce cu păcatele sale purtate de Cristos; celălalt tâlhar a murit pe cruce fiind încă în păcatele sale. Un creștin înțelept a spus odată, “avem o singură relatare despre o convertire înainte de moarte, așa încât nimeni să nu cadă în dispare; dar avem doar o singură astfel de relatare, pentru ca nimeni să nu se bazeze pe acel moment.”

2. Să devii creștin nu îți garantează o viață cu mângâieri pământești, dar promite o viață minunată în cer. 

Criminalul care s-a pocăit nu a fost eliberat de agonia crucii, în ciuda faptului că a primit iertare de la Isus. Cu alte cuvinte, problemele lui pământești nu au fost rezolvate prin venirea la Isus. Cu toate acestea, deoarece speranța lui stătea în viața de dincolo și nu în viața prezentă, el și-a acceptat cu bucurie soarta în viață.

În mod similar, adevărata speranță a fiecărui creștin ar trebui să fie în viața viitoare când Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor. Nu va mai fi nici moarte, nici jale, nici plâns, nici durere, căci lucrurile vechi au trecut” [Apocalipsa 21: 4]. Cu bucurie, ar trebui să „aşteptăm cu nerăbdare un cer nou şi un pământ nou, în care locuiește dreptatea” [2 Petru 3:13].