Nu te mira că treci prin încercări

(English Version: “Don’t Be Surprised When You Go Through Suffering”)

Pe la mijlocul anilor 1500, Biblia fusese tradusă în engleză. Orașul Hadley a fost unul dintre primele localități din Anglia care a primit Biblia în limba engleză. Dr. Rowland Taylor era pe atunci pastor la Hadley și predica cu credincioșie Cuvântul lui Dumnezeu. După cum era de așteptat, i s-a ordonat să se prezinte în fața episcopului și a Lordului Cancelar la Londra. A fost acuzat că este eretic și i s-a dat șansa de a-și schimba atitudinea față de Biblie, sub amenințarea că altfel va fi ars pe rug.

El a răspuns cu îndrăzneală: „Nu mă voi îndepărta de la predicarea adevărului și îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a chemat să fiu vrednic să sufăr pentru Cuvântul Său”. A fost trimis imediat înapoi la Hadley pentru a fi ars pe rug. Pe drum, era atât de vesel și emana atâta bucurie în jurul său,  încât oricine privea ar fi crezut că merge la un banchet sau la o nuntă. Cuvintele lui către gardienii lui îi făceau adesea să plângă, în timp ce îi chema cu seriozitate să se pocăiască de viața lor rea și păcătoasă. Ei erau plini de uimire vazându-l atât de statornic, de neînfricat, atât de bucuros și pregătit să moară.

Când au ajuns la locul unde avea să fie ars, dr. Taylor a spus congregației sale înlăcrimate care era adunată acolo: „Nu v-am învățat decât Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu și acele lecții pe care le-am luat din Cuvântul lui Dumnezeu, din această carte binecuvântată, Sfânta Biblie. Am venit astăzi aici să pecetluiesc predicarea cu sângele meu.”

A îngenuncheat, s-a rugat și s-a dus la rug. A sărutat ţăruşul, a stat lângă el, cu mâinile încrucişate şi cu ochii îndreptaţi spre cer. Așa s-a rugat continuu. L-au legat cu lanțuri, iar câțiva bărbați au pus bețele la loc. În timp ce aprindeau focul, doctorul Taylor și-a ridicat ambele mâini și s-a rugat lui Dumnezeu, spunând: „Milostiv Părinte al cerului, pentru Isus Hristos, Mântuitorul meu, primește sufletul meu în mâinile Tale”.

Stătea în flăcări fără să plângă sau să se miște, cu mâinile încrucișate. Pentru a-l scuti de mai multe suferințe, un bărbat din oraș a alergat spre foc și l-a lovit în cap cu un topor de luptă cu mâner lung. Taylor a murit instantaneu, cadavrul său căzând în foc.

Când citim o astfel de poveste și multe altele asemănătoare cu aceasta, ne întrebăm ce îi face pe astfel de oameni ca Taylor să îndure atâta suferință. Un motiv, cred, este că ei știu că viața creștină este o chemare la suferință și astfel nu au fost surprinși când a venit suferința. Ei iau la inimă cuvintele din 1 Petru 4:12: „Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat.”

Observați, Petru începe prin a spune: „Nu vă mirați”. Este o poruncă. „Așteaptă-te să suferi ca parte a vieții creștine” este ceea ce spune el. Vedeți, reacția umană normală este să manifeste șoc când trecem prin încercări. Considerăm că ni se întâmplă „ceva ciudat”. Totuși, acesta nu ar trebui să fie cazul creștinului informat. Nu ar trebui să fim surprinși când vin încercările; mai degrabă, ar trebui să ne așteptăm. Biblia ne reamintește în mod repetat să ne așteptăm să suferim și să nu fim surprinși când vor veni încercări. Iată câteva exemple date chiar de Domnul Isus.

Matei 5:11 „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!”

Matei 10:34-36 „34 „Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. 35 Căci am venit să-i întorc «pe fiu împotriva tatălui său, pe fiică împotriva mamei ei şi pe noră împotriva soacrei sale, 36 aşa încât duşmanii unui om vor fi chiar cei din familia lui»”.

Marcu 10:29-30 „29 «Adevărat vă spun», a răspuns, Isus, «că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii sau ogorul de dragul Meu şi de dragul Evangheliei 30 şi care să nu primească de o sută de ori mai mult acum, în vremea aceasta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, împreună cu persecuţii, iar în veacul care vine – viaţă veşnică.»” 

Ioan 15:20 „Aduceți‐vă aminte de cuvântul pe care vi l‐am zis: Robul nu este mai mare decât domnul său. Dacă m‐au prigonit pe Mine, vă vor prigoni și pe voi. Dacă au păzit cuvântul Meu, vor păzi și cuvântul vostru.”

Alți scriitori ai Noului Testament ne amintesc de lucrul acesta. Pavel spune în 2 Timotei 3.12, „Oricine vrea să trăiască în evlavie în Hristos Isus, va fi prigonit.” Ioan ne amintește în 1 Ioan 3.13, „Nu vă mirați, fraților, dacă vă urăște lumea.”

Când citim cartea Faptele Apostolilor sau capitolul al 11-lea din Evrei, ni se amintește în mod clar de lapidarea, întemnițarea, biciuirea și uciderile la care a fost supus poporul lui Dumnezeu în primii ani ai bisericii. Istoria Bisericii dă mărturie despre suferința poporului lui Dumnezeu din partea lumii din secolul I până astăzi. Încă de la Cădere, există o dușmănie constantă între poporul lui Satan și poporul lui Dumnezeu. Întrucât Satana stă împotriva lui Dumnezeu, el își va îndemna copiii să-L urască pe Dumnezeu și pe toți cei care îl reprezintă pe Dumnezeu. Deci, este clar, atât Isus, cât și apostolii ne avertizează asupra realității suferinței.

Înapoi la 1 Petru 4:12. Petru continuă prin a descrie încercările prin care trecem uneori, asemănându-le cu „o încercare de foc”. Nu numai că creștinii trebuie să se aștepte la încercări și să nu fie surprinși de ele, dar, uneori, aceste încercări pot fi intense sau dure. Asta înseamnă cuvântul „a arde”. Același cuvânt este tradus cu termenul „cuptor” în Vechiul Testament. Acesta descrie gravitatea experienței prin care treceau creștinii cărora Petru le-a scris în acea vreme și prin ceea ce trec unii chiar și în zilele noastre.

În acest moment, cineva se poate întreba: „Ce rost are o suferință atât de intensă?” Petru răspunde la această întrebare explicând: „O încercare de foc… a venit asupra ta pentru a te pune la încercare”. Suferința vine să ne pună la încercare. Credința autentică dăinuie prin încercări. Credința falsă se prăbușește atunci când este supusă încercărilor. Mai devreme, în 1 Petru 1:6-7, Petru a vorbit despre faptul că credința creștinului este încercată și purificată prin suferință, așa cum aurul este încercat și purificat prin foc. Focul dezvăluie calitatea aurului și, dacă este autentic, iese și mai pur după ce a trecut prin procesul de ardere. Același lucru este și pentru creștinul autentic. El sau ea devini mai puri după ce au trecut prin încercări.

Suferința este necesară pentru credincioși. Cum altfel putem deveni ca Stăpânul nostru? Cum altfel putem învăța să ne iubim dușmanii, să facem bine celor care ne urăsc și să ne rugăm pentru cei care ne persecută? Cum altfel putem deveni mai umili, mai blânzi, mai zdrobiți, mai sensibili la nevoile altora? Când nu reușim să înțelegem că încercările sunt folosite de Dumnezeu pentru a ne purifica, Petru spune că vom reacționa la încercări „ca și cum ni s-ar întâmpla ceva ciudat”?

Din păcate, să creadă că li se întâmplă ceva ciudat este reacția multor oameni care se declară creștini. Poate că li s-a promis că viața creștină este o viață fără probleme de sănătate, o viață de bogăție și fericire – ceea ce este exact opusul a ceea ce ne învață Biblia. Și atunci când astfel de oameni se confruntă cu încercări, ei nu știu modul corect de a răspunde. De aceea este important ca oamenii să socotească costurile înainte de a-L urma pe Hristos.

Isus însuși a cerut ca oamenii să socotească costurile înainte de a-L urma [Luca 14:26-35]. Nu a fost niciodată interesat să facă ucenici cu jumătate de inimă care să fugă atunci când vor trebui să plătească un preț pentru credința lor. Cei care fug atunci când vin încercările sunt cei care răspund lui Hristos pe o bază emoțională, ca sămânța care a căzut pe locurile stâncoase. Isus descrie astfel de oameni în felul următor: „16 Alții, ca sămânța semănată pe locuri stâncoase, aud Cuvântul și îndată îl primesc cu bucurie. 17 Dar fiindcă nu au rădăcină, ele durează doar puțin. Când vin necazuri sau persecuții din cauza Cuvântului, ei se îndepărtează repede” [Marcu 4:16-17].

Pe de altă parte, cei care socotesc costurile sunt aceia care își recunosc starea de mizerie și păcat și vin la Hristos în condițiile Lui – așa cum le-a permis Duhul Sfânt. Asemenea oameni sunt ca sămânța de pe pământ bun și vor răbda atunci când se confruntă cu încercări: „Dar sămânța de pe pământ bun îi reprezintă pe cei cu o inimă nobilă și bună, care aud Cuvântul, îl păstrează și, prin stăruință, dau roadă” [Luca 8:15]. Se așteaptă să sufere și nu sunt surprinși de încercări când acestea vin în viața lor. Prin urmare, ei rezistă!

Să-i cerem constant Domnului să ne amintească prin Duhul Sfânt că va veni și suferința și să nu fim surprinși de aceasta. Respingerea și suferința în diferite forme vor veni atunci când trăim pentru Isus. Acest tip de înțelegere biblică va realiza cel puțin două lucruri:

(1) Ne va împiedica să cârtim împotriva lui Dumnezeu atunci când trecem prin încercări.

(2) De asemenea, ne va întări inimile să considerăm că este un privilegiu să suferim pentru Isus, așa cum ne amintește Pavel în Filipeni 1:29, „Căci, pentru Hristos, vi s-a dat nu numai să credeți în El, ci și să suferiți pentru El” [Fil 1:29]!