O Viață Transformată – Partea 1 – Să oferim trupurile noastre lui Hristos

(English Version: “The Transformed Life – Offering Our Bodies To Christ”)

Dacă dorești să semeni mai mult cu Isus Hristos în viața ta de zi cu zi, te invit la o călătorie prin Romani 12. Acest capitol este unul dintre cele mai importante capitole din Biblie, deoarece abordează modul în care ar trebui să arate o viață transformată de Hristos.

Așadar, vom începe o serie de articole insipirate de acest capitol din Romani, cu tema „O viață transformată”. Prima postare, intitulată „Consacrând trupurile noastre lui Hristos” se bazează pe versetul din Romani 12:1.

(Notă: Puteți lua în considerare memorarea, meditația și rugăciunea bazată pe versetele din acest capitol, versete pe care le vom aborda pe rând, în următoarele articole pe măsură ce avansăm în această călătorie a transformării)

***********

„Puteți să-mi spuneți într-o propoziție”, i-a cerut o femeie creștină unui pastor, „cum vedeți dumneavoastră idea de consacrare?” Întinzând o foaie albă, pastorul a răspuns: „Consacrarea înseamnă să-ți semnezi numele în partea de jos a acestei foi albe și să-l lași pe Dumnezeu să o completeze așa cum dorește El”. Asta este, în esență, consacrarea! Să ne încredințăm viețile lui Dumnezeu fără nicio întrebare! Să fim pe deplin dedicați lui Dumnezeu și scopurilor Sale în orice moment! O viață de predare necondiționată!

În vremurile Vechiului Testament, Dumnezeu a poruncit poporului Său să ofere sacrificii de animale la anumite momente. Însă, după sacrificiul unic al lui Isus de pe cruce, Dumnezeu nu a mai cerut astfel de sacrificii de animale, ci El a cerut poporului Său să continue să-și ofere trupurile și mințile – nu doar la anumite momente, ci în mod continuu – ca jertfe vii. Aceasta este idea din Romani 12:1-2.

Romani 12:1-2 „1 De aceea, vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu – aceasta este închinarea voastră adevărată și potrivită. 2 Nu vă conformați modelului acestei lumi, ci fiți transformați prin înnoirea minții voastre. Atunci veți putea să testați și să aprobați care este voia lui Dumnezeu – voia Lui bună, plăcută și desăvârșită.”

Suntem chemați la consacrare totală, la predare totală lui Dumnezeu, fiind o jertfă vie 24/7! Iar acest lucru se realizează făcând două lucruri:

(1) Prin oferirea trupurilor noastre lui Dumnezeu (v. 1)
(2) Prin oferirea minților noastre lui Dumnezeu (v. 2).

În această postare ne vom uita doar la primul aspect – Oferirea trupurilor noastre lui Dumnezeu pe baza versestului din Romani 12:1.

Mai întâi de toate, trebuie să observăm care este motivația folosită de Pavel atunci când ne cheamă să ne oferim trupurile noastre ca o jertfă vie, în prima parte a versetului 1: „De aceea, vă îndemn, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu”. Îndurarea lui Dumnezeu – acesta este motivul!

„De aceea” leagă acest pasaj de cele 11 capitole anterioare, în care Pavel a evidențiat condiția noastră păcătoasă, judecata care era asupra noastră și modul în care Dumnezeu, prin Hristos, în „mila” Sa, ne-a oferit mântuirea. Mai mult de atât, Pavel a vorbit și despre mila lui Dumnezeu care ne-a adoptat în familia Sa și ne-a dat Duhul Sfânt, care ne garantează glorificarea viitoare. Ce binecuvântări extraordinare s-au revărsat asupra noastră prin mila lui Dumnezeu!

Aici este punctul în care creștinismul biblic diferă de alte religii. Religiile lumii se străduiesc să fie pe placul zeilor lor pentru a obține mila acestora. Noi, în schimb, căutăm să fim pe placul lui Dumnezeu pentru că am primit mila Sa. Cu alte cuvinte, ei lucrează pentru a avea parte de milă; noi lucrăm din cauza milei pe care am primit-o!

Jertfa de pe cruce primită deja în inimile noastre prin mila lui Dumnezeu ne determină să dorim să trăim o viață care să fie pe placul lui Dumnezeu. De aceea, Pavel folosește mila ca motivație atunci când îi îndeamnă pe credincioși – observați că nu poruncește – ci spune: „Vă îndemn, dar, fraților”. Cuvântul „îndemn” înseamnă a veni alături pentru a încuraja sau a îndemna. El îi îndeamnă pe credincioși – atât bărbați, cât și femei, deoarece se aplică tuturor: „să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu”.

Contrar ideii că trupul este rău și doar spiritul este bun, Biblia afirmă clar că trupul poate fi folosit fie pentru bine, fie pentru rău. Dacă nu am putea folosi niciodată trupul pentru bine, această chemare de a ne oferi trupurile ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu, ar fi o poruncă inutilă!

Așadar, chemarea este clară. Fiecare parte a trupului nostru: ochii, urechile, limba, mâinile, picioarele ar trebui să fie oferite continuu lui Dumnezeu. Acesta este sensul cuvântului „jertfă vie”. Atâta timp cât trăim, ar trebui să ne oferim trupurile lui Dumnezeu în sfințenie. Numai cu o astfel de jertfă putem fi plăcuți lui Dumnezeu!

În Vechiul Testament, Dumnezeu își arată dezaprobarea față de cei care aduceau animale defecte pentru jertfă. Iată ce spune El poporului, în Maleahi 1:8: „«Când aduceți animale oarbe pentru sacrificare, nu este rău lucrul acesta? Când sacrificați animale șchioape sau bolnave, nu este rău lucrul acesta? Încercați să le oferiți guvernatorului vostru! Ar fi el mulțumit de voi? V-ar accepta?» spune Domnul Atotputernic”. Dacă așa a fost în Vechiul Testament, și-ar coborî Dumnezeu standardele în cadrul Noului Legământ, mai ales după ce Fiul Său a venit să se dăruiască pe cruce? Categoric nu! De aceea, Pavel spune că trebuie să ne oferim trupurile în așa fel încât să fie „plăcute lui Dumnezeu”.

„Aceasta”, spune Pavel, „este închinarea voastră adevărată și potrivită”. Ceea ce spune Pavel este simplu: În lumina milostivirii lui Dumnezeu, oferirea trupurilor noastre este modul logic sau adevărat și adecvat de a-i răspunde în închinare. Deci, potrivit lui Pavel, închinarea nu se limitează doar la câteva ore duminică dimineața. În schimb, ea presupune oferirea fiecărei părți a trupurilor noastre lui Dumnezeu, 24/7! Aceasta este adevărata închinare!

Aceasta înseamnă că oriunde ne-am afla, suntem chemați să oferim fiecare parte a trupului nostru lui Dumnezeu, în supunere. De exemplu, locul de muncă unde ne petrecem mult timp devine un loc de închinare. Cum așa? Efeseni 6:7-8 afirmă: „7 Tot ce faceți, să faceți cu toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, 8 pentru că știți că Domnul va răsplăti fiecăruia pentru tot binele pe care îl face.” Când ne dăm seama că șeful nostru suprem este Isus Hristos, ne vom strădui să dăm tot ce avem mai bun și nu vom fi afectați atunci când oamenii, care sunt așezați deasupra noastră, nu ne recunosc meritele! Hristos ne va răsplăti cum se cuvine – atunci când vom sta în fața Lui. Trebuie să ne amintim mereu că El veghează asupra noastră și trebuie să ne propunem mereu să îi oferim tot ce avem mai bun. Aceasta este închinarea noastră față de El la locul de muncă!

1 Corinteni 10:31 ne arată foarte clar că toată viața noastră este un act de închinare. Iată ce spune acest text familiar: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți orice altceva, toate să le faceți spre slava lui Dumnezeu”. Aceasta înseamnă că fiecare membru al corpului nostru fizic trebuie să funcționeze în așa fel încât să Îl mulțumească pe Dumnezeu în orice moment. Nu putem răsfăța membrele trupului nostru în plăceri păcătoase și, în același timp, să presupunem că Dumnezeu este mulțumit de închinarea noastră.

Cu alte cuvinte, nu putem pretinde că aducem o închinare adevărată și adecvată dacă:

• Ne folosim ochii pentru a vedea lucruri care sunt păcătoase [fie că este vorba de lucruri fizice sau materiale]
• Ne folosim limba pentru bârfă, minciună, sarcasm sau vorbe jignitoare
• Ne folosim urechile pentru a asculta vorbirea păcătoasă [de exemplu, bârfa]
• Ne folosim mâinile pentru:
  • Ca să câștigăm bani în moduri păcătoase
  • Ca să-i rănim pe alții fizic
  • Ca să-i rănim pe alții prin cuvinte scrise [inclusiv e-mail, social media]
  • Ca să fim implicați în păcate sexuale
• Ne folosim picioarele pentru a merge în locuri care sunt interzise
• Ne folosim stomacul pentru a ceda la lăcomie
• Ne folosim mintea pentru gânduri rele

Închinarea, atunci când vine din trupuri spurcate de păcat, este o închinare inacceptabilă. Vă amintiți de Maleahi 1:8? Închinarea care Îi place lui Dumnezeu este închinarea care vine din trupuri sfinte. Fiecare parte a trupului nostru trebuie să-L onoreze pe Dumnezeu și să-i binecuvânteze pe alții. Pericolul este că adesea credem că, dacă ne consacrăm cele mai multe părți ale corpului nostru pentru sfințenie, putem să lăsăm câte o parte a corpului să cedează păcatului ici și colo. Ne gândim în sinea noastră: „La urma urmei, este doar limba mea, sau sunt doar ochii mei și asta doar pentru câteva minute”. O astfel de gândire este foarte prostească. Porunca spune să ne oferim tot corpul – nu doar câteva părți – în orice moment, ca o jertfă vie!

Da, a ne oferi în întregime lui Dumnezeu în orice moment presupune un cost – cuvântul „sacrificiu” implică un cost! Așadar, să ne punem câteva întrebări serioase: Care este răspunsul nostru tipic atunci când ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu presupune un cost? Mergem înainte sau ne retragem? Și dacă tindem să ne retragem, trebuie să luăm în considerare următoarele aspecte: (a) Este corect să ne retragem din a ne dărui în întregime lui Dumnezeu din cauza costului pe care ar trebui să îl plătim, știind prețul pe care Isus l-a plătit pentru păcatele noastre? (b) Nu ar trebui ca actul Său de sacrificiu să ne motiveze să facem totul pentru El?

Să medităm constant la aceste cuvinte din 2 Corinteni 5:15: „Și a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit pentru ei și a înviat”. În calitate de persoane răscumpărate prin sângele lui Hristos, se cuvine să trăim pentru Cel care ne-a cumpărat dându-și viața pe cruce. Noi suntem ai Lui și nu ai noștri. Am gustat îndurările Sale. Iar îndurările Sale ar trebui să ne motiveze zilnic să fim jertfe vii, sfinte și plăcute lui Dumnezeu. Atunci când ne simțim neputincioși în înfrângerea ispitei, să reflectăm la îndurările Sale care curg de la cruce. Asta ne va ajuta să spunem „Nu” ispitei și să spunem „Da” chemării de a fi o jertfă vie prin oferirea trupurilor și minților noastre.

Un pastor a dat o ilustrație foarte relevantă cu privire la nevoia de a da „totul”, fără nici o reținere. El a spus,

„Să presupunem că aveți o mie de hectare de pământ, iar cineva vă abordează și vă face o ofertă pentru a cumpăra toată ferma. Sunteți de acord să vindeți terenul, cu excepția unui ar de pământ, chiar în centrul terenului, cu prevederi pentru drept de trecere. Știți”, a răspuns cumpărătorul, „că legea v-ar permite să aveți acces la acel loc singuratic din mijlocul acelor o mie de hectare? Ai putea construi drumuri pe tot restul fermei pentru a ajunge la acel mic petec de pământ.

La fel se întâmplă și cu creștinul care nu se predă lui Dumnezeu sută la sută. Puteți fi siguri că diavolul va face o incursiune prin viața acelei persoane pentru a ajunge la porțiunea nesupusă predării și, ca urmare, mărturia și slujirea sa vor fi stricate și vor avea un efect redus asupra celorlalți.”

Apoi, pastorul a continuat cu următorul îndemn:

„Creștinule, are Domnul trupul tău? L-ai prezentat vreodată, printr-un act foarte clar al voinței, pentru ca El să îl folosească spre gloria Sa? Dacă nu, de ce nu faci asta chiar acum? Poți să îi spui în cuvinte simple: «Doamne, Ți-am dat deja inima mea, dar acum, iată și trupul meu! Ajută-mă să îl păstrez curat, pur și nepătat. Folosește-mă pentru gloria Ta în orice mod crezi de cuviință. Sunt al Tău, condu-mă Tu!»”

Nu este niciodată prea târziu. Poți începe chiar acum. Nu există niciun risc veșnic, ci doar binecuvântare veșnică atunci când ne predăm complet lui Dumnezeu! Să semnăm acea bucată albă de hârtie și să i-o dăm lui Dumnezeu. Lasă-l să o umple așa cum crede El de cuviință! Aceasta este adevărata consacrare. Aceasta este o viață de predare necondiționată în mâna Celui care, în mila Sa, a făcut atât de mult pentru noi!