O viață transformată – Partea a 3-a – Folosirea darurilor spirituale pentru a sluji altora

(English Version: “The Transformed Life – Using Our Spiritual Gifts To Serve One Another”)

În Romani 12:1-2, Pavel vorbește despre responsabilitatea credincioșilor de a-și oferi trupurile și mințile ca jertfe vii lui Dumnezeu, motivați fiind de îndurărilor Sale revărsate peste noi. Mai apoi, începând cu Romani 12:3 și până la sfârșitul capitolului, Pavel discută aspecte ale responsabilității creștinului față de oameni – atât față de cei credincioși, cât și față de cei necredincioși.

În secțiunea din Romani 12:3-8, el vorbește despre responsabilitatea pe care o avem în ce privește folosirea cu umilință a darurilor noastre spirituale pentru a ne sluji unii pe alții în cadrul bisericii locale. Dar, înainte de a analiza aceste versete, aș vrea să privim la patru adevăruri fundamentale despre darurile spirituale, care reies din 1 Corinteni 12.7: „Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului, spre folosul altora (pentru binele comun).”

Adevărul # 1. Fiecare creștin este înzestrat cu dar(uri) spiritual(e): „Acum, fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului.”

Adevărul # 2. Darurile spirituale sunt „date” ca un dar. Ele nu pot fi câștigate sau cerute.

Adevărul # 3. Duhul Sfânt este dătătorul darurilor spirituale: „manifestarea Duhului este dată”.

Adevărul # 4. Darurile spirituale sunt date în beneficiul altora, pentru binele comun: „spre folosul altora”.

Așadar, dacă ar fi să sintetizez adevărurile din acest verset, aș spune ceva de genul acesta: un dar spiritual este o abilitate specială dată de Duhul Sfânt fiecărui creștin cu scopul de a-i sluji pe alții. Conform textului din Romani 12:3-8, creștinul care are o viață transformată va fi caracterizat de aceste trei atitudini cu privire la slujirea celorlalți prin folosirea darurilor spirituale date de Dumnezeu.

Atitudinea # 1. Umilința [Romani 12:3]

„Căci prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință, pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.”

Când vine vorba de folosirea darurilor spirituale, atitudinea fundamentală care trebuie să caracterizeze o viață transformată este umilința – nu este loc pentru a avea o părere înaltă despre noi înșine: „Eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine”. Niciunul dintre noi nu este indispensabil. Există o zicală: „Dumnezeu își îngroapă slujitorii și își continuă lucrarea!” Cimitirul este dovada că biserica lui Dumnezeu continuă chiar și după ce oamenii lui Dumnezeu au murit.

1 Corinteni 4:7 ne reamintește că tot ceea ce avem este rezultatul harului lui Dumnezeu în viețile noastre: „Căci ce te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” De aceea, nu este loc să ne lăudăm sau să dezvoltăm un sentiment de superioritate cu privire la înzestrarea noastră. Tot ceea ce avem este rezultatul faptului că un Dumnezeu suveran a ales să ne dea daruri – pentru beneficiul altora și, în cele din urmă, pentru gloria Sa!

Pavel îi îndeamnă pe credincioși nu doar să nu aibă o părere prea înaltă despre ei înșiși, dar și să gândească în mod corect: „ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia dintre voi”. Trebuie să ne gândim la noi înșine în conformitate cu credința pe care Dumnezeu a distribuit-o fiecăruia.

Atitudinea # 2. Unitatea [Romani 12:4-5]

Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.

Pe lângă umilință, trebuie să avem o atitudine care caută unitatea atunci când îi slujim pe alții. Chiar dacă există multă diversitate în cadrul trupului lui Hristos, în ultimă instanță, suntem cu toții un singur trup ca urmare a faptului că suntem uniți cu Hristos. Mai mult, fiecare dintre noi aparține celorlalți. Când ne amintim acest adevăr, ne vom strădui să fim uniți în timp ce ne slujim unii pe alții. Avem nevoie unii de alții la fel cum fiecare membru al corpului fizic are nevoie de toate celălalte membre.

În altă parte, în 1 Corinteni 12:15-26, Pavel folosește corpul fizic pentru a ilustra modul în care, în cadrul trupului lui Hristos, fiecare creștin are nevoie de alți creștini și concluzionează cu acest adevăr important: „să nu fie nici o dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele” [1 Corinteni 12:25].

Scopul este de a avea o unitatea bazată pe Scripturi. Suntem una – suferim împreună și ne bucurăm împreună – la fel ca într-un corp uman, atunci când un membru suferă, întregul corp simte durerea și viceversa. Acest subiect al unității în cadrul trupului este atât de important încât Isus însuși s-a rugat pentru unitatea noastră în Ioan 17:21: „ca toți să fie una, Tată, după cum Tu ești în Mine și Eu sunt în Tine”. În altă parte, în Efeseni 4:3, Pavel ne îndeamnă să urmărim unitatea prin aceste cuvinte: „Și căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii”. Este nevoie de efort pentru a menține unitatea între credincioși.

Aceasta presupune să nu devenim geloși pe darurile sau pe recunoașterea pe care o pot primi alții atunci când își exercită darurile spirituale. Înseamnă că trecem cu vederea problemele mărunte care pot amenința cu ușurință unitatea în cadrul trupului. Înseamnă să afișăm o atitudine răbdătoare și iertătoare, amintindu-ne că toți facem parte dintr-un singur trup și că fiecare dintre noi este chemat să îi ajute pe alții prin folosirea darurilor sale spirituale.

Atitudinea # 3. Credincioșia [Romani 12:6-8]

Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.

Lista de mai sus nu este o listă exhaustivă a tuturor darurilor spirituale date de Duhul Sfânt. Alte pasaje precum 1 Corinteni 12:28-30, Efeseni 4:11 și 1 Petru 4:11 oferă mai multe detalii cu privire la acest subiect. Ideea de bază aici este că orice dar primit de la Duhul Sfânt, trebuie folosit cu credincioșie de fiecare credincios. Nu ne putem îngropa darurile și nici nu putem fi leneși în folosirea lor. Darurile sunt date pentru ca noi să le punem în slujba altora. De asemenea, dacă ne uităm la lista dată de Pavel în aceste versete, ea cuprinde cam tot ceea ce trebuie să manifeste fiecare creștin, conform altor pasaje din Biblie. Fiecare credincios trebuie să împărtășească altora din mesajul Scripturii, să îi slujească pe ceilalți, să îi învețe, să îi încurajeze pe alții, să dăruiască și să arate milă. Cei care au aceste daruri speciale sunt chemați să facă unele din aceste lucruri într-o măsură mai mare. Asta este tot!

Problema este să folosim cu credincioșie orice dar care ne-a fost dat. Dacă nu știți ce daruri aveți, aflați unde există o nevoie și pur și simplu începeți să slujiți. Adesea, veți descoperi că sunteți înzestrat în acel domeniu. Sau, întrebați-i pe cei din jurul vostru. Sau fiți atenți la acele domenii în care simțiți că vă îndeamnă inima să acționați și slujiți în direcția aceea. Dumnezeu ne-a pus împreună în trupul Său în așa fel încât, să ne aducem la lumină darurile spirituale și să le folosim. Ele nu trebuie ținute ascunse.

Avem deci, aceste trei atitudini – umilința, unitatea și credincioșia. Ele trebuie să caracterizeze viația noastră, o viață transformată care caută să îi slujească pe alții prin folosirea darurilor spirituale oferite de Dumnezeu.

Gânduri de final.

Secretul este să nu trăim în izolare. Darurile noastre nu pot fi folosite în singurătate. Ele trebuie folosite în beneficiul altora. De aceea este important să fim într-o biserică locală și să participăm la întâlnirile bisericii. Aceasta nu înseamnă doar slujba de închinare de duminică dimineață, ci include și alte ocazii când se întrunește biserica (studii biblice, întâlniri de rugăciune etc.). Aceasta include și contactul cu alți credincioși în afara adunărilor bisericii. Scopul lui Dumnezeu este să devenim asemenea lui Hristos. Și asta nu se întâmplă separat de viața comunității. Trebuie să manifestăm împlinirea poruncilor lui Dumnezeu în relație cu ceilalți, folosindu-ne în mod corespunzător darurile spirituale.

Permiteți-mi să amintesc câteva motive pentru care mulți creștini nu își folosesc în mod eficient darurile spirituale.

• Mândria. „Lucrurile trebuie să fie făcute în felul în care vreau eu. Dacă nu, nu voi sluji.” Sau „Dacă nu sunt recunoscut, nu voi sluji”. Mândria se poate manifesta și ca frică de eșec, „Dacă eșuez? Cum voi arăta în fața altora?” În felul acesta suntem mai preocupați de ceea ce gândesc oamenii despre noi decât de ceea ce gândește Dumnezeu!
• Lenea. Slujirea necesită efort. A spune „Da” lucrării lui Dumnezeu înseamnă a spune „Nu” anumitor activități. „Vin duminica și sunt prezent la program. Asta e cel mai bun lucru pe care îl pot face” – din păcate, această atitudine îi caracterizează astăzi pe mulți care își spun creștini. „Lasă-i pe alții care sunt mai talentați să se implice. Faptul că avem daruri nu înseamnă automat că le vom folosi”. Trebuie să depunem toate eforturile. Lenea pare să fie un păcat care face ravagii printre credincioșii de astăzi.
• Descurajarea. Motive pentru a fi descurajat se găsesc din abundență: „Nu prea văd multe rezultate”. „Prezență scăzută la vot”. „Se întâmplă multe lucruri în viața mea personală. Deci, nu mă pot gândi la alții.”
• Priorități greșite. Oferim prea mult timp activităților lumești. Oamenii au toată energia necesară pentru activitățile pe care și le propun pentru ziua de sâmbătă. Dar apoi, duminică dimineața, suntem prea obosiți pentru a sluji! De asemenea, în timpul săptămânii, nu avem timp absolut deloc, pentru că suntem strâns legați de atâtea activități lumești. A avea o viață ocupată nu înseamnă întotdeauna să fii productiv din punct de vedere spiritual. Cu ce ​​suntem ocupați? — Au acele activități o semnificaţie veşnică? este o întrebare de cercetare pe care trebuie să ne-o punem fiecare în mod constant.

Putem oricând să ne găsim scuze și să ne convingem pe noi înșine că avem motive să nu ne folosim darurile spirituale. Dar realitatea este aceasta: Domnul ne cheamă să ne lepădăm de noi înșine și să-L urmăm în orice moment. Întotdeauna există un cost când vine vorba de folosirea darurilor tale spirituale. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să ne împiedice să ne îndeplinim chemarea de copii ai Lui. Oamenii salvați îi servesc pe alții! Ideea nu este să cauți să ai daruri impresionante. Important este modul în care folosim darurile date de Dumnezeu, oricare ar fi ele!

Amintiți-vă cuvintele lui Isus din pilda talanților din Matei 25:14-30. Fiecăruia i s-au dat talanți diferiți: unuia i s-au dat cinci, unuia i s-au dat doi, iar altuia i s-a dat unul, „fiecăruia după puterea lui” [v. 15]. Cei care au folosit tot ce au primit au fost lăudați. Cel care nu folosea ceea ce i s-a dat a fost mustrat aspru. Descrierea lui Isus despre acest om este puternică: „Rob viclean și leneș… și aruncați-l în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților” [Matei 25:26, 30], dând de înțeles că acest om nici măcar nu era un creștin adevărat. Deci, lipsa slujirii nu poate fi în concordanță cu a fi un credincios adevărat.

Pe de altă parte, atunci când ne dăruim pe noi înșine pentru a-i sluji pe alții, știm că într-o zi, în viitor, vom auzi aceste cuvinte de pe buzele Domnului nostru Isus: „Bine, slujitor bun și credincios” [Matei 25:21]. Chiar mai mult, noi putem avea, de asemenea, asigurarea prezentă că mântuirea noastră este reală!

Ceea ce ne învață Pavel cu privire la folosirea darurilor noastre spirituale în acest pasaj are o importanță crucială. De aceea trebuie să fim foarte atenți. Este vital să folosim darurile spirituale date de Duhul Sfânt, slujindu-i pe alții cu o atitudine de umilință, unitate și credincioșie. Trebuie să privim continuu la crucea unde Isus S-a dat pe Sine însuși pentru noi! Această imagine ne va motiva să continuăm să-i slujim pe ceilalți.

Ni s-a arătat milă. Fie ca această milă să ne motiveze din nou să folosim cu dragoste darurile noastre spirituale pentru beneficiul celorlalți. Acesta este mesajul lui Pavel în Romani 12:3-8. Fie ca Duhul Sfânt să ne ajute să punem în practică aceste învățături!