O Viață Transformată – Partea a 4-a – Trei caracteristici ale iubirii sincere

(English Version: “The Transformed Life – 3 Characteristics of Sincere Love”)

Semnificația din spatele numelui Ubuntu, dat unui sistem de operare Linux Open Source, este fascinantă.

Un antropolog le-a propus un joc unor copii din triburile africane. El a plasat un coș cu dulciuri și bomboane lângă un copac. Apoi, le-a cerut copiilor să stea la o distanță de 100 de metri și a anunțat că cine ajunge primul la copac, va primi toate dulciurile din coș.

Însă, când a spus „pe locuri, fiți gata, start”, copiii au reacționat într-un mod cu totul neașteptat! Și-au dat toți mâinilie și au alergat împreună spre copac, au împărțit dulciurile între ei, le-au mâncat și s-au bucurat de ele. Când antropologul i-a întrebat de ce au procedat așa, ei i-au răspuns: „Ubuntu”, ceea ce însemna: „Cum poate fi unul fericit când toți ceilalți sunt triști?” Ubuntu, în limba lor, înseamnă: „Eu sunt, pentru că noi suntem!”

Așa este iubirea – nu se gândește doar la sine, ci și la ceilalți. Iar Biblia subliniază în mod repetat acest tip de iubire. Subiectul iubirii este atât de vital încât în noaptea dinaintea morții Sale, în discursul din camera de sus, Domnul nostru a ales să vorbească despre importanța iubirii reciproce. Cuvintele Sale sunt redate în Ioan 13:34-35: „34 Vă dau o poruncă nouă: Iubiți-vă unii pe alții. Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. 35 Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” Dragostea lui Isus pentru noi a fost sinceră. A fost o iubire neprefăcută! Și acesta este felul în care trebuie să îi iubim și noi pe ceilalți credincioși! De asemenea, iubindu-i pe alții dovedim că suntem, într-adevăr, ucenici ai lui Isus!

Isus a ținut foarte mult ca viețile noastre să fie caracterizate de dragostea pe care o avem unii pentru alții – în special pentru ceilalți credincioși [Ioan 15:12,17]. De altfel, acesta este următorul aspect pe care l-a abordat și apostolul Pavel în Romani 12:9-10, continuând discuția pe tema trăirii unei vieți transformate, ca urmare a salvării de care avem parte prin îndurarea lui Dumnezeu [Rom 12:1-2].

Imediat după ce vorbește despre darurile spirituale, în versetele 3-8, Pavel trece la subiectul iubirii. Cred că acest lucru nu este deloc întâmplător. Duhul Sfânt ne dă daruri spirituale pentru ca să slujim altora cu o atitudine plină de iubire. În altă parte, Pavel afirmă că, dacă nu există dragoste, chiar și cele mai bune daruri spirituale nu au nicio valoare în ochii lui Dumnezeu [1 Cor 13:1-3].

Observați cum începe Pavel versetul 9. El spune: „Dragostea să vă fie fără prefăcătorie”, adică sinceră. Cuvântul „sinceră” vine de la un cuvânt care înseamnă „fără mască”. Era un cuvânt folosit pentru a descrie actorii de teatru care purtau diferite măști pentru a exprima emoțiile persoanei reprezentate. Dacă actorul voia să transmită sentimente de fericire, purta o mască zâmbitoare; sentimentele triste cereau o mască tristă, în conformitate cu rolul lor. Actorul nu simțea emoțiile semnalate de mască. În aparență, el joacă un rol.

Totuși, în cazul iubirii noastre, Pavel ne spune că nu putem purta doar o mască exterioară. Dragostea noastră trebuie să fie sinceră, din inimă! Vedeți voi, dragostea și ipocrizia nu pot merge mână în mână. Ele sunt două extreme. La fel ca Iuda, care L-a sărutat pe Isus cu o iubire falsă, mulți din cei care se numesc creștini fac adesea același lucru. Un scriitor încerca să exprime acest aspect dureros în următoarele cuvinte:

Este dificil de exprimat cât de ingenioși sunt aproape toți oamenii în falsificarea unei iubiri pe care nu o posedă cu adevărat. Ei îi înșală nu numai pe alții, ci și pe ei înșiși, în timp ce se conving că au o dragoste adevărată pentru cei pe care nu numai că îi tratează cu neglijență, dar îi și resping de fapt.=

Fariseii erau experți în a purta măști pentru a arăta lumii că erau evlavioși. Dar, în realitate, erau plini de răutate în adâncul inimii. Nu e de mirare că Isus i-a numit ipocriți și le-a respins religiozitatea. El vrea să vadă în noi dragoste din inimă sau, așa cum spune Pavel, „dragoste fără prefăcătorie!”

În continuare, Pavel explică faptul că iubirea sinceră este marcată de trei caracteristici.

Caracteristica # 1. Dragostea sinceră trebuie să fie caracterizată de sfințenie

După ce ne poruncește să iubim ceea ce este bun, Pavel spune în a doua parte din Romani 12:9: „Fie-vă groază de rău”. Poate că pare un pic ciudat că suntem chemați să iubim și în același timp să urâm. Dar, aceasta este învățătura Bibliei despre iubire. Trebuie să avem discernământ în dragostea noastră – dragostea nu este un simplu sentiment. Ea trebuie să fie manifestată cu discernământ. Același Dumnezeu care este iubire, urăște ceea ce este rău. Și noi trebuie să urmăm aceeași cale.

Vechii călăreți ai circuitului metodist erau descriși ca oameni care nu urau decât păcatul. Ei luau în serios îndemnurile psalmistului: „Cei ce iubesc pe Domnul să urască răul” [Psalmul 97:10]. La fel spune si profetul Amos, care își îndemna ascultătorii să „urască răul, să iubească binele” [Amos 5:15].

Sintagma „fie-vă groază” pe o folosește Pavel aici, transmite un mesaj puternic. Este o expresie care apare o singură dată în Noul Testament și, potrivit unui lexicon grecesc, redă ideea de „a se feri cu aversiune, a detesta”. Este vorba de a avea o aversiune puternică. Trebuie să urâm ceea ce Biblia numește rău. Nu suntem chemați doar să evităm răul, ci să urâm, să detestăm răul! Dacă nu putem urî ceea ce este rău, nu putem iubi ceea ce este bun.

Mai mult, această ură ar trebui să ne determine să fugim noi înșine de ceea ce e rău, și în dragoste, să-i îndemnăm pe semenii noștri credincioși, să se despartă de rău dacă îi vedem în astfel de circumstanțe. Nu putem spune că iubim cu adevărat un coleg creștin fără să urâm ceea ce îi va face rău. Dragostea sinceră va căuta să îi protejeze. În dragoste, îi vom avertiza cu privire la pericolele păcatului și îi vom îndemna să se îndepărteze de el – chiar dacă acest avertisment poate avea un cost pentru noi!

Pavel nu se oprește la a ne spune să urâm răul, ci și să urmărim ceva pozitiv: „lipiți-vă tare de bine”. Cuvântul „a se lipi” transmite ideea de a fi strâns legat sau sudat de ceva. Noi trebuie să fim lipiți de ceea ce este bun, în conformitate cu standardul Bibliei [Fil 4:8], nu după definiția noastră. Într-un sens practic, dragostea sinceră ne va determina să ne lipim de ceea ce este bun în propria noastră viață și să-i încurajăm pe ceilalți credincioși să continue să se lipească de ceea ce este bun. Același Dumnezeu care iubește neprihănirea, urăște răul. Și din moment ce suntem chemați să imităm iubirea lui Dumnezeu în iubirea noastră pentru alții, și noi ar trebui să urâm ceea ce urăște Dumnezeu și să iubim ceea ce iubește Dumnezeu. Așadar, ar trebui să urmărim acest scop în inimile și viețile noastre și să-i încurajăm pe ceilalți credincioși să facă același lucru.

Așadar, prima caracteristică a iubirii sincere este sfințenia. Pavel continuă apoi, prezentând a doua caracteristică a iubirii sincere.

Caracteristica # 2. Dragostea sinceră trebuie să fie caracterizată de afecțiune familială

Romani 12:10 spune: „Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească”. Cuvântul folosit aici este „devotament”, folosit pentru a descrie dragostea dintre rude și dragostea dintre prieteni – o afecțiune tandră de tip familial. Biserica este o familie și nu este de mirare că trebuie să arătăm față de ei aceași dragoste pe care o avem în mod natural pentru cei care sunt carnea și sângele nostru. „Sângele apă nu se face” este proverbul folosit adesea pentru a arăta că este mai ușor să treci cu vederea greșelile celuilalt cand e vorba de membrii unei familii.

În același mod, suntem în familia lui Dumnezeu datorită sângelui lui Hristos, care s-a vărsat pentru noi, indiferent de trecutul nostru. Suntem uniți în El și acum facem parte din familia lui Dumnezeu. Suntem numiți „casa lui Dumnezeu” [1 Tim 3:15]. Așadar, trebuie să arătăm o afecțiune specifică unei familii unii față de alții. Aceasta este a doua caracteristică a iubirii sincere.

Caracteristica # 3. Dragostea sinceră trebuie să fie caracterizată de umilință

Ultima parte din Romani 12:10 spune: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia”. Atunci când suntem devotați unii altora în dragoste, vom căuta în mod natural să îi onorăm pe alții mai presus de noi înșine. Mai degrabă decât să căutăm onoare pentru noi înșine, suntem chemați să îi promovăm pe alții. Nu stați la rând pentru a obține recunoaștere personală – ci stați la rând pentru a promova onoarea altora. Aceasta este chemarea – iubirea noastră trebuie să izvorască dintr-un spirit de umilință.

În altă parte în Biblie, Pavel spune același lucru: „3 Nu faceți nimic din ambiție egoistă sau din slavă deșartă, ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. 4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la ale altora” [Fil 2:3-4]. De ce să faceți acest lucru? Pentru că este exact ceea ce a făcut Isus [5-8]! Iar noi trebuie să îl imităm în acțiunile noastre zilnice!

Chiar și în cele mai mici lucruri, suntem chemați să punem pe primul loc nevoile altora. Trebuie să fim bucuroși să îi promovăm pe alții și să fim mulțumiți să rămânem neînsemnați. Așa arată dragostea sinceră care vine dintr-o inimă smerită: întotdeauna dispusă să treacă pe un loc secundar! Imaginați-vă dacă soții și soțiile, părinții și copiii și membrii bisericii s-ar strădui să îi promoveze pe alții datorită dragostei lor pentru cealaltă persoană, manifestată într-un spirit de umilință! Și imaginați-vă cât de mult ar fi glorificat Hristos atunci când dragostea noastră e plină de umilință!

Gânduri de final.

Așadar, iată-ne la finalul acestei meditații – dragostea sinceră este caracterizată de sfințenie, afecțiune familială și umilință. Acestea nu sunt doar sugestii ci sunt sunt porunci care trebuie luate foarte în serios. Lipsa dragostei are implicații grave, așa cum ne avertizează apostolul Ioan, adesea numit apostolul iubirii, în 1 Ioan 2:9-11: „9 Cine zice că este în lumină, dar urăște pe fratele său este încă în întuneric. 10 Cine iubește pe fratele său rămâne în lumină și în el nu este nici un prilej de poticnire. 11 Dar oricine urăște pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric și nu știe încotro se îndreaptă, pentru că întunericul i-a orbit ochii.” Ioan echivalează dragostea noastră pentru alții cu o dovadă a mântuirii autentice. (Vezi și 1 Ioan 3:10 și 1 Ioan 3:16-18).

Atunci, cum putem să trăim constant o viață de iubire sinceră? Iată patru sugestii.

1. REFLECȚIE. Trebuie să continuăm să reflectăm la cruce și la îndurările pe care le-am primit în ciuda multelor noastre păcate [Rom 12:1].
2. DEPENDENȚĂ. Trebuie să depindem continuu de Duhul Sfânt, singurul care ne poate transforma și care ne poate face capabili să-i iubim pe alții [Rom 12:2].
3. MEDITAȚIE. Trebuie să ne întoarcem mereu și să medităm la texte precum 1 Corinteni 13:4-7. Astfel de versete ne amintesc de caracteristicile iubirii biblice și de faptul că trebuie să avem încredere că Duhul Sfânt va folosi Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne schimba.
4. ACȚIUNE. Trebuie să continuăm să facem bine altora atunci când se ivește ocazia, indiferent de sentimentele noastre [Luca 6:27-31].

Știu că uneori ne este teamă să îi iubim pe alții, petru că iubirea ne face vulnerabili și am putea fi răniți. Experiențele trecute pot sădi în noi această teamă, făcându-ne să ne retragem. Dar cei care sunt legați de cer prin nașterea din nou și datorită îndurărilor lui Dumnezeu, vor tânji să se iubească unii pe alții așa cum îi îndeamnă Duhul Sfânt. Ei vor avea aceeași mentalitate ca acei copii africani care au spus: „Ubuntu” – Eu sunt pentru că noi suntem!