O viață transformată – Partea a 6-a – Bucurându-ne în nădejde

(English Version: “The Transformed Life – Rejoicing In Hope”)

În anticiparea morții sale, un om din secolul al III-lea a lăsat scrise aceste cuvinte adresate unui prieten: „Este o lume rea, incredibil de rea. Dar am descoperit un popor liniștit și sfânt care a învățat un mare secret trăind în mijlocul acestei lumi. Ei au găsit o bucurie care este de o mie de ori mai bună decât orice plăcere a vieții noastre păcătoase. Ei sunt disprețuiți și persecutați, dar nu le pasă. Ei sunt stăpânii sufletelor lor. Ei au învins lumea. Acești oameni sunt creștinii – și eu sunt unul dintre ei.”

Aceste cuvinte îl descriu pe creștin ca fiind unul care are o bucurie independentă de plăcerile și greutățile acestei lumi. Și tocmai acesta este subiectul abordat în acest articol.

Subiectul bucuriei este un memento benefic și foarte necesar, deoarece cu toții ne confruntăm din când în când cu problema descurajării. Lăsată necontrolată, descurajarea poate duce la o stare permanentă de depresie în care putem experimenta sentimente de amorțeală, teamă și senzație de ceață cerebrală. Pentru cei care se luptă cu depresia, doar să treacă peste zi este o luptă. Iar când ziua se termină, noaptea este o altă bătălie. Insomnia devine o problemă cronică. Iar când noaptea se termină și vine dimineața, ciclul începe din nou.

Indiferent dacă vorbim de o depresie profundă sau de episoade de descurajare, prima parte a versetului din Romani 12:12, conține antidotul pentru aceste stări. Este vorba de un leac autentic de care putem beneficia cu toții, fără să ne coste nici un ban. Iată ce spune acest verset: „Bucurați-vă în nădejde”. Observați că Pavel nu ne spune doar: „Bucurați-vă”, ci „Bucurați-vă în nădejde”. Cu alte cuvine, el ne spune că putem fi bucuroși datorită speranței pe care o avem. Speranța, prin definiție, se referă la ceva ce nu posedăm în prezent. Este ceva ce așteptăm cu nerăbdare să se împlinească în viitor. Așadar, care este această speranță care stă la baza bucuriei despre care vorbește Pavel în acest verset?

Eu cred că se referă la momentul în care credincioșii vor experimenta efectele depline și finale ale transformării noastre – eveniment pe care Biblia îl numește glorificare, când vom fi făcuți în mod deplin asemenea lui Hristos. Cred că acesta este lucrul la care se gândea Pavel. De ce spun asta? Pentru că Pavel vorbește despre această speranță puțin mai devreme în Romani 5:1-2, „¹Așadar, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, ²prin Care avem și intrare, prin credință, în harul acesta în care ne aflăm; și ne lăudăm datorită speranței că vom fi în glorie cu Dumnezeu.”  Această expresie, „speranța că vom fi în glorie cu Dumnezeu”, înseamnă „speranța de a fi părtași slavei lui Dumnezeu”. Datorită credinței în Hristos, suntem justificați (i.e., făcuți neprihpniți înainta lui Dumnezeu). Războiul dintre noi și Dumnezeu s-a sfârșit, și acum avem pace cu Dumnezeu. Aceasta este prima etapă a mântuirii noastre.

De aceea, acum putem privi spre viitor la etapa finală a salvării noastre, când vom fi părtași gloriei lui Dumnezeu, adică, vom fi făcuți în întregime asemenea lui Cristos. Pavel explică acest aspect în Romani 8.30: „Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; pe aceia pe care i-a chemat, i-a și îndreptățit; iar pe aceia pe care i-a îndreptățit, i-a și glorificat.” Chiar dacă nu suntem încă glorificați, sintagma „i-a și glorificat” este scrisă la timpul trecut. De ce s-a exprimat Pavel în felul acesta? Pentru că este o certitudine absolută! Vom fi golirificați, adică, vom fi asemenea lui Cristos, atunci când vom primi trupuri noi, la revenirea Sa (Romani 8.22-25). Și speranța aceasta, că vom primi trupuri noi, este ceea trebuie să punem înaintea noastră, după cum spune Pavel.

În Romani 12:12, el spune că o astfel de speranță ar trebui să fie sursa bucuriei noastre. Ne bucurăm ancorați în speranță, privind la viitorul care ne așteaptă – privind spre ziua în care vom fi făcuți asemenea lui Hristos, atunci când vom primi trupuri noi, asemănătoare trupului Său glorificat. Și această speranță de a fi făcuți asemenea lui Isus ar trebui să ne facă să abundăm în bucurie, deoarece, știm că atunci, nu va mai exista tristețe, nu vom mai avea lacrimi și durere, ci vom experimenta bucuria nesfârșită de a ne închina Dumnezeului nostru, care merită toată închinarea. Dar între timp, chiar dacă trăim în acest trup afectat de păcat, suntem totuși chemați să ne bucurăm. De fapt, ni se poruncește să ducem o viață plină bucurie chiar și în mijlocul tristeții. În 2 Corinteni 6:10 Pavel ne spune că el și ceilalți apostoli erau „întristați, dar totdeauna bucuroși”. Cum poate cineva să împace aceste două stări?

Lucrul acesta devine posibil doar atunci când înțelegem că tristețea face încă parte din această lume blestemată de păcat. De altfel, tot Pavel ne îndeamnă câteva versete mai târziu, să „pângem cu cei ce plâng” – Romani 12:15. Însă,  în timp ce ne confruntăm cu realitatea tristeții prezente, avem și certitudinea binecuvântărilor viitoare care produc în noi un sentiment de bucurie nesfârșită. Pe măsură ce trece fiecare zi, suntem mai aproape de această realitate viitoare, suntem tot mai aproape de momentul în care speranța noastră se va împlini la revenirea lui Hristos. Iar acest lucru ar trebui să ne facă să fim plini de bucurie. Acesta este mesajul pe care îl transmite Pavel.

Trebuie să luăm în serios această poruncă de a ne bucura. Din moment ce ni se poruncește să ne bucurăm, nu de posesiunile și poziția noastră, ci de speranța revenirii lui Hristos, a nu face acest lucru este un păcat. Mulți ar spune: „Am multă bucurie. Nu sunt deprimat”. Poate că și tu ești unul dintre acești oameni. Permite-mi să te întreb: Pe ce se bazează bucuria ta? Se bazează pe faptul că ai o slujbă sigură și bine plătită? Se bazează pe faptul că ai relații bune, prieteni buni, te bucuri de o sănătate bună, ai un cont bancar sănătos și nu te confrunți cu multe probleme? Dacă acesta este cazul, aș vrea să înțelegi că nu aceasta este bucuria despre care vorbește Pavel aici. Chiar și o persoană lumească, dacă are aceste lucruri, va experimenta bucurie. Dar luați-i unul dintre aceste elemente, iar bucuria unui astfel de om va dispărea, și descurajarea se va instala rapid.

Gândiți-vă la asta. Ne putem pierde rapid slujba. Ne putem pierde cu ușurință finanțele. Proverbe 11:28 spune: „Cei care se încred în bogățiile lor vor cădea”. Oamenii în care avem încredere ne pot dezamăgi sau chiar pot muri. Proverbe 11:7 surprinde destul de bine acest adevăr: „Speranțele puse în omnul muritor vor muri odată cu el; toată puterea lui piere odată cu el.” Corpurile noastre pot și ele să cedeze în orice moment. Lista poate continua. În acest moment, care este principalul lucru care îți provoacă bucurie? Dacă ți se ia acel lucru, vei mai avea bucurie? Este o întrebare la care trebuie să răspundem fiecare în dreptul nostru.

Așadar, cum putem experimenta această bucurie? Permiteți-mi să vă conduc prin acest proces.

În Galateni 5:22-23, ni se spune că „bucuria” este una dintre „roadele Duhului Sfânt”. Așadar, bucuria este ceva ce numai Duhul Sfânt poate produce în inimile noastre. Cum face el asta? Prin Biblia pe care ne-a dat-o. Așadar, legătura este simplă. Duhul Sfânt produce bucurie în inimile noastre pe măsură ce ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu. Există o responsabilitatea umană în acest proces. Trebuie să ne căutăm plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu, să medităm aspura lui și, astfel, să permitem Duhului Sfânt să ne schimbe: bucuria va fi rezultatul acestei schimbări produsă în inimile noastre.

Cu cât ne facem mai mult timp pentru a medita la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-l însuși prin credință și a-l aplica, cu atât vom avea mai multă bucurie. În context, cu cât citim mai mult despre revenirea lui Hristos și despre faptul că vom fi făcuți asemenea lui Hristos, cu atât mai mult ne dorim ca acest lucru să se întâmple, cu atât mai mult ne va întări speranța și cu atât mai multă bucurie vom experimenta. Și cu cât vom experimenta mai multă bucurie, cu atât vom îndura cu mai multă răbdare perioadele de suferință. Ieremia 15:16 oferă o înregistrare a experienței lui Ieremia: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; Cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele, căci după numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oștirilor.” Arătați-mi o persoană care duce o viață de credință autentică,  meditează, și subliniez asta: meditează la Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la viitor,  acționând pe baza acestuia, și vă voi arăta o persoană care are parte de bucurie și nu de descurajare, ca urmare a speranței sale puternice.

Pe de altă parte, arătați-mi o persoană care nu se ancorează în promisiunile lui Dumnezeu cu privire la viitor, și vă voi arăta o persoană care e lipsită de o viață de bucurie adevărată, așa cum o descrie biblia,  o persoană a cărei bucurie depinde doar de circumstanțele pământești. Lucrurile merg bine, iar ei sunt bucuroși. O mică schimbare în confortul lor lumesc, și sunt la pământ în descurajare. Să nu fim astfel de oameni. În schimb, să urmărim adevărata bucurie biblică care este un rezultat al primirii îndurărilor lui Dumnezeu [Rom 12:1], al credinței; să ne bucurăm și să acționăm pe baza promisiunilor lui Dumnezeu cu privire la viitorul nostru. Acest lucru va fi o dovadă că Duhul Sfânt ne transformă cu adevărat pe măsură ce mintea noastră este reînnoită de Cuvântul lui Dumnezeu.