O viață transformată – Partea a 8-a – Rugăciunea cu credință

(English Version: “The Transformed Life – Faithful Praying”)

Rugăciunea este parte integrantă a unei vieți transformate. Vorbind despre ce înseamnă o astfel de viață, în Romani 12 Pavel îi cheamă pe credincioși să fie “stăruitori în rugăciune” [Romani 12:12c]. Este un îndemn la o viață intens angajată în rugăciune. Iar această chemare nu ar trebui să ne surprindă pentru că, dacă scopul final al transformării noastre este să devenim pe deplin asemenea lui Hristos, atunci rugăciunea ar trebui să ne caracterizeze, așa cum Hristos însuși a fost caracterizat de rugăciune.

Dacă a existat vreodată o persoană care nu ar fi avut nevoie de rugăciune, aceasta a fost Isus. Cu toate acestea, relatările Evangheliilor arată în mod clar că El este cel dintâi care a dat un  exemplu în privința rugăciunii constante. Isus a slujit sub îndrumarea rugăciunii. Chiar dacă slujirea Sa publică a fost doar puțin peste 3 ani, El nu a fost niciodată prea grăbit pentru a petrece ore întregi în rugăciune. S-a rugat înainte de arestarea Sa în Ghetsimani și s-a rugat în timp ce era pe cruce. Până la ultima Sa suflare, El s-a rugat. Pentru Isus, nici o zi nu începea sau nu se încheia fără rugăciune.

Nu este de mirare că ucenicii Săi, care îl urmau îndeaproape, nu numai că I-au cerut să îi învețe cum să se roage [Luca 11:1]; chiar mai mult, după venirea Duhului Sfânt în viața lor, rugăciunea a devenit o prioritate absolută și pentru ei. Biserica primară era caracterizată de un devotament aparte față de rugăciune, după cum se vede în Fapte 2:42. Iar atunci când se confruntau cu probleme legate de biserică, apostolii nu se abăteau de la chemarea lor principală de a se ruga și de a predica [Fapte 6:4].

Cartea Faptele Apostolilor evidențiază în repetate rânduri dedicarea bisericii primare în rugăciune. De fapt, dacă ar fi să parcurgem Faptele Apostolilor, am găsi cel puțin 20 de referiri la rugăciune [Faptele Apostolilor 1:13-14, 1:24-25, 2:42, 3:1, 4:24, 29, 31, 6:3-4, 6, 7:60, 8:15-17, 9:11, 40, 10:2, 9, 12:5, 12, 13:3, 14:23, 16:25, 20:36, 21:5, 27:35-36, 28:8]. După cum putem vedea, rugăciunea era foarte importantă pentru primii creștini. Nu este de mirare că biserica primară a fost o forță atât de puternică!

La fel ca în acest pasaj din Romani, Pavel subliniază nevoia de rugăciune constantă și în celelalte scrisori ale sale. Iată câteva exemple:

Efeseni 6:18 “Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții.”

Filipeni 4:6 “Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștiința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumire.”

Coloseni 4:2 “Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri.”

1 Tesaloniceni 5:18 “Rugați-vă neîncetat.”

Din moment ce viața lui Isus a fost caracterizată de credincioșie în rugăciune, așa trebuie să fie și viața noastră! Biserica primară a urmat modelul Lui, așa trebuie să facem și noi! Este normal ca un Stăpân care se roagă să aibă slujitori care se roagă. Dar, prin natura noastră, tindem să ne bazăm pe forțele noastre pentru a rezolva problemele vieții, în loc să ne grăbim să apelăm mai întâi la Dumnezeu.

Se spune că un bărbat care suferea de cancer, a fost supus mai multor opțiuni de tratament; când în cele din urmă, medicul său l-a anunțat: “Am epuizat toate opțiunile. Poate că este timpul să vă rugați”,  bărbatul a răspuns: “Deci, în sfârșit s-a ajuns la asta!”

Rugăciunea este ultima opțiune! “Când toate celelalte eșuează, încearcă rugăciunea”. Aceasta este mentalitatea lumii! Cât de opusă este această mentalitate față de ceea ce ne învață Biblia. Rugăciunea este prima noastră opțiune, a doua opțiune și opțiunea finală. Toate celelalte activități pe care le facem ar trebui să decurgă dintr-o stare de rugăciune. Vedeți voi, atunci când nu ne rugăm, declarăm mai degrabă dependență de sine decât de Dumnezeu. S-ar putea să nu verbalizăm acest lucru prin cuvinte, dar acțiunile noastre îl proclamă în mod deschis.

Chiar și în slujire, rugăciunea trebuie să fie acțiunea principală. Nu trebuie să ne rugăm în contextul slujirii, ci trebuie să slujim în contextul rugăciunii! Slujirea trebuie să decurgă din timpul petrecut în rugăciune. Când Isus i-a ales pe cei 12 ucenici, i-a ales mai întâi “să fie cu El” și apoi să meargă “să predice” [Marcu 3:14]. Mai întâi fiți cu El și apoi ieșiți să slujiți!

Isus a petrecut timp cu Tatăl și apoi a slujit. Apostolii au petrecut timp cu Isus și apoi au slujit. Prima călătorie misionară a fost lansată în contextul rugăciunii și al postului [Fapte 13:1-3]. Ar trebui să fie la fel și cu noi. Rugăciunea noastră ar trebui să alimenteze toate celelalte activități ale noastre. Mulți care poartă numele de creștini se roagă doar atunci când trec prin suferință. Dar la fel fac și cei necredincioși. Noi, credincioșii, nu ar trebui să așteptăm încercările pentru a ne ruga cu fervoare. Ar trebui să ne rugăm mereu cu sârguință.

Cuvintele lui Amy Carmichael pun în lumină acest adevăr:

Trebuie să învățăm să ne rugăm mult mai mult pentru biruință spirituală decât pentru protecție împotriva rănilor de luptă, ușurare de daunele luptei, sau odihnă de durerea pricinuită de ea. Triumful nu înseamnă eliberarea din încercare, ci victoria în mijlocul încercării, iar această victorie nu este intermitentă, ci perpetuă.”

Cineva spunea odată: “Dacă creștinii ar petrece la fel de mult timp rugându-se pe cât petrec bombănind, în curând nu ar mai avea de ce să bombăne.”

Acestea fiind spuse, haideți să vedem cum putem pune în practică această poruncă de a fi credincioși în rugăciune. Cred că ne-ar ajuta să avem în vedere 10 principii practice sau 10 sfaturi care să ne susțină în demersul acesta.

1. Căutați un loc liniștit.

Trebuie să găsim un loc în casele noastre sau în afara lor, unde să ne putem ruga fără distrageri. Acela ar putea fi ”locul ascuns al luptei în rugăciune”.

2. Stabiliți momente specifice.

Trebuie să ne disciplinăm să petrecem un timp specific și privat cu Dumnezeu și să respectăm această întâlnire. Acest timp sacru trebuie păzit cu orice preț. Rugăciunea la momente specifice ne va ajuta să ne rugăm mai mult și în alte momente.

3. Folosiți Biblia atunci când vă rugați.

Utilizând Biblia, ne putem asigura că rugăciunile noastre sunt conforme cu voia lui Dumnezeu, așa cum este revelată în Cuvântul Său. Trebuie să învățăm să folosim versetele din Scriptură ca rugăciune. Puteți să luați în considerare să vă rugați versetele biblice cu voce tare. Aceasta ne ajută să ne menținem mintea concentrată!

4. Rugați-vă cu umilință.

Dumnezeu este Creatorul; noi suntem cei creați. Există o diferență uriașă între noi. Această realitate ne va ajuta să ne apropiem de El cu umilință. Chiar dacă suntem copiii Lui, trebuie să mergem cu o atitudine de umilință înaintea lui, iar asta include mărturisirea și pocăința de păcat. Rugăciunile noastre trebuie să vină dintr-o inimă umilă care declară și dorește cu adevărat: “Nu voia mea, ci a Ta să se facă!” [Luca 22:42].

5. Rugați-vă cu sinceritate.

Dumnezeu ne primește cu bucurie, și vrea să fim sinceri cu El. Așadar, trebuie să ne simțim liberi să ne vărsăm inimile cu respect și fără rezerve către Cel care ne ascultă strigătele.

6. Fiți specifici în cererile voastre.

Da, Dumnezeu ne cunoaște nevoile înainte ca noi să i le spunem. Dar venind la El, ne arătăm dependența de El. Iar faptul de a fi specifici ne ajută, de asemenea, să vedem dacă motivele noastre sunt curate.

7. Eliminați distragerile.

Trebuie să ne punem gadgeturile deoparte atunci când ne rugăm. Un zgomot de notificare de la telefon sau tabletă ne poate distrage rapid atenția. Uneori, chiar și simpla prezență a unui dispozitiv ne poate ispiti să aruncăm o privire rapidă și astfel să fim distrași de la rugăciune. Isus merită toată atenția noastră. De asemenea, să întrerupem orice conversație cu soțul/soția sau copiii noștri în timpul rugăciunii. Acestea ne-ar putea distrage foarte mult atenția. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de un loc liniștit.

8. Rugați-vă împreună cu alții.

Pe lânga rugaciunea privată, trebuie să căutam să ne rugăm cu membrii familiei noastre și cu alți credincioși. Trebuie să participăm la întâlnirile de rugaciune ale bisericii. Rugându-ne împreună, nu numai că îi putem încuraja pe ceilalți, dar vom deveni și noi înșine mai încurajați să ne rugăm cu mai multă credință.

9. Rugați-vă pentru alții.

Rugăciunea de mijlocire trebuie să fie o parte integrantă a rugăciunilor noastre. Iar rugăciunile noastre pentru alții trebuie să se extindă dincolo de nevoile lor fizice și materiale; nevoile lor spirituale sunt cele care trebuie să primeze. Aceasta ar include, dar nu se limitează la a ne ruga pentru mântuirea celor pierduți și pentru ca frații noștri credincioși să aducă roade spirituale mai mari.

 10. Rugați-vă nu doar pentru a căuta mâna lui Dumnezeu, ci pentru a căuta fața Lui. 

Adesea, rugăciunile noastre se concentrează doar pe ceea ce putem primi din mâna lui Dumnezeu. Trebuie să învățăm să căutăm mai mult fața Lui. Trebuie să ne străduim să fim mai intimi cu El și să experimentăm prezența Sa. 1 Cronici 16:11 spune: “Căutați pe Domnul și sprijinul Lui; căutați necurmat fața Lui”. Psalmul 27:8, ne descoperă care era hotărârea din inima lui David: “Inima îmi spune din partea ta: “Caută fața Mea!” Și fața Ta, Doamne, o caut”.

Am putea adăuga  multe alte aspecte la această listă [cum ar fi rugăciunea cu credință, rugăciunea cu perseverență etc.]. Dar sperăm ca aceste câteva gânduri să ne motiveze să ne rugăm cu mai multă credincioșie.

Isus a spus în Matei 26:40: “Un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine?” Câți dintre noi oferă zilnic această oră lui Dumnezeu? Cei mai mulți credincioși îi oferă 10-15 minute. Cum ne putem aștepta ca Dumnezeu să ne asculte când îi acordăm atât de puțin timp? O oră este aproximativ 4% dintr-o zi de 24 de ore. Adică, mai puțin de 5%! În schimb, cu câtă ușurință acordăm mai mult timp altor lucruri atât de neesențiale – gândiți-vă la televizor și la social media! Problema nu este lipsa timpului, ci lipsa înțelegerii seriozității nevoii noastre de a ne ruga: asta ne ne împiedică să fim credincioși în rugăciune.

Un Stăpân care se roagă ar trebui să aibă slujitori care se roagă! Așadar, să ne dedicăm unei vieți de rugăciune plină de credincioșie și astfel, să fim transformați și mai mult în asemănare cu Hristos!