Pericolele Mândriei

(English Version: “Dangers of Pride”)

În 1715, Loius XIV al Franței a murit. Acest rege se autointitulase „Cel Mare” și se lăudase plin de mândrie: „Eu sunt Statul!” Pe vremea aceea, curtea lui era cea mai impresionantă din Europa. Înmormântarea lui, de asemenea, a fost spectaculoasă, fiind concepută pentru a-și etala măreția. Trupul lui zăcea într-un sicriu de aur. Și pentru a amplifica importanța regelui decedat, care dorise să atragă atenția numai asupra lui, fusese dat ordin să fie folosită o lumină foarte slabă în catedrală și să se așeze o lumânare specială deasupra sicriului său. Mulțimea masivă adunată la înmormântare aștepta în tăcere. Apoi Massillon, care mai târziu a devenit episcop de Claremont, s-a întins încet, a stins lumânarea și a spus: „Numai Dumnezeu este mare!”

Cu toții avem nevoie disperată să ne amintim continuu acest adevăr simplu: numai Dumnezeu este mare. El singur trebuie să fie lăudat și înălțat. El este Creatorul. Noi suntem cei creați și suntem chemați să ne închinăm Lui! Cu toate acestea, în loc să ne închinăm adevăratului Dumnezeu, ne-am întors închinarea spre noi înșine, căzând victime păcatului, în special mândriei. Dacă există un păcat care a distrus sufletele oamenilor mai mult decât orice alt păcat, acesta este păcatul mândriei. Nu putem nega că mândria este universală în natura sa. Și realitatea este că mândria nu este un lucru nou. Exista încă din Grădina Edenului.

În această postare, ne propunem să privim la pericolele mândriei și la felul în care putem avea parte de  vindecare, punând și răspunzând la 5 întrebări simple.

1. Ce este mândria? 

Simplu spus, mândria este închinarea prafului la sine însuși! Este așezarea sinelui pe tron ​​– tronul, care aparține de drept numai lui Dumnezeu! Observați cum Dumnezeu a mustrat cu mult timp în urmă Babilonul cel mândru, care s-a pus pe tron. Cuvintele folosite sunt grave: „Înțelepciunea și cunoștințele tale te înșală când spui în tine însuți: «Eu sunt și nu este nimeni în afară de mine»” [Isaia 47:10b].

2. Care este sursa mândriei? 

Este oare mediul? Este cumva din cauza unei copilării dificile? Nu! Isus dă răspunsul foarte clar în Marcu 7:21-23: „21 Căci din interior, din inima omului, vin gândurile rele: curvia, furtul, uciderea, 22 adulterul, lăcomia, răutatea, înșelăciunea, desfrânarea, invidia, defăimarea, trufia și nebunia. 23 Toate aceste rele vin din interior și spurcă omul.” Sursa mândriei este propria inimă. Nu este ceva extern, ci mai degrabă este o cauză interioară – ceva care face întotdeauna parte din noi – inima noastră!

3. Cum vede Dumnezeu mândria? 

Mândria nu este o virtute, așa cum o numesc unii. Nu este o slăbiciune, așa cum spun alții. De fapt, mândria este un păcat – pentru că Dumnezeu declară asta! Proverbele 21:4 spune: „Privirile trufașe și o inimă mândră – această candelă a celor răi, nu sunt decât păcat”. Deci, ceea ce trebuie să înțelegem este următorul lucru: mândria este PĂCAT. Și pentru că este păcat – Dumnezeul nostru sfânt trebuie să urască și, prin natura Sa, El urăște tot ceea ce este păcat.

Proverbele 16:5a spune: „Orice inimă trufașă este o scârbă înaintea Domnului”. Cuvântul „scârbă” înseamnă ceva dezgustător, scârbos și îngrozitor, precum mâncarea stricată. De fapt, Scripturile indică faptul că dintre toate păcatele pe care Dumnezeu le urăște, mândria pare să fie în fruntea listei. Mândria se află în fruntea listei celor șapte păcate adesea numite păcate capitale. Proverbe 6:16-19 spune: „16 Sunt șase lucruri pe care le urăște Domnul, șapte care îi sunt urâte: 17 ochii trufași, o limbă mincinoasă, mâinile care vărsă sânge nevinovat, 18 o inimă care plănuiește planuri rele, picioare grabnice la rău, 19 un martor mincinos care împrăștie minciuni și un om care stârnește conflicte în comunitate.” Chiar și în această listă, mândria nu poate suporta să fie numărul 2! Nu e de mirare că Dumnezeu urăște mândria!

4. Cum răspunde Dumnezeu celor care au mândrie în inimă?

Pentru că mândria este un păcat și atât de detestabil în ochii lui, Dumnezeu ia poziție împotriva celor mândri. După ce a afirmat că DOMNUL detestă pe toți cei care au o inimă mândră, Proverbele 16:5 se încheie cu această afirmație: „Hotărât: ei nu vor rămâne nepedepsiți”. Iacov 4:6a spune: „Dumnezeu se opune celor mândri”. Și asta înseamnă că va doborî pe toți cei care au mândrie în inimile lor. În cuvintele pe care le-a adresat neamului mândru al Edomului, iată ce a spus Dumnezeu: „3 Mândria inimii tale te-a înșelat, tu care locuiești în crăpăturile stâncilor și îți faci adăpost pe înălțimi, tu care îți spui: «Cine mă poate coborî la pământ?» 4 Deși te înalți ca vulturul și îți faci cuib printre stele, de acolo te voi doborî, zice Domnul” [Obadia 1:3-4]. Și tocmai asta este ce face Dumnezeu celor cu inima mândră: Îi doboară. Și e o cădere foarte dureroasă!

5. Care este remediul pentru mândrie?

Există un singur remediu pentru mândrie. Și este un leac simplu — un leac prescris de Dumnezeu: smerenia! Iată ce spune Dumnezeu în Isaia 66:2b: „Iată spre cine voi privi cu har: spre cei ce suferă și spre cei smeriți cu duhul și care se tem de Cuvântul Meu.” Persoana cu adevărat umilă se supune Cuvântului lui Dumnezeu în toate domeniile vieții – indiferent de cost! Și o astfel de persoană va primi favoarea lui Dumnezeu. Asta e promisiunea lui Dumnezeu!

Autorul și vorbitorul creștin S. D. Gordon spunea:

În viața fiecărui om, există un tron. Și când eul este pe tron, Hristos este pe cruce. Dar când Hristos este pe tron, eul este pe cruce.” Ce ocupă tronul în viața ta – tu însuți? Familia ta? Poziția ta? Casa ta? Averile tale? Reputația ta bună? Talentele tale? Pentru ce trăiești? Dacă ți-ai atinge cel mai înalt țel, ce ar însemna pentru tine? Va aduce slavă lui Dumnezeu sau eului tău? Cu toții trebuie să-i cerem lui Dumnezeu să ne ierte că avem pe tron ​​ceva sau pe cineva în afară de El Însuși. Trebuie să cerem cu adevărat ca El să ne dea putere să ne pocăim și să-L „retronăm” ca Domn.

Dumnezeu are o casă în înălățimi și o casă în locurile de jos; un cămin ceresc și un cămin pământesc, așa cum este revelat în Isaia 57:15: „Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite»”. Fie ca noi să căutăm cu adevărat ajutorul Duhului în timp ce ne pocăim de mândria noastră și căutăm smerenia. Astfel, putem fi siguri că Domnul va găsi un cămin pământesc în inimile noastre!