Portretul unui tată evlavios – Partea 2

(English Version: “Portrait Of A Godly Father – Part 2 – What To Do!”)

În postarea anterioară, am văzut ce nu ar trebui să facă părinții conform poruncii lui Pavel din prima parte a versetului din Efeseni 6:4, „Părinți, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri”. În acest articol ne uităm la a doua parte a aceluiași verset, care spune: „Ci, creșteți-i în disciplina și învățătura Domnului”.

Taților – Ce trebuie să faceți [partea pozitivă]

În loc să-i determine pe copiii lor să adune amărăciune, mânie și descurajare, Pavel îi îndemnă pe tați să facă un lucru pozitiv: „creșteți-i”. Această expresie provine dintr-un cuvânt care transmite ideea de a hrăni sau de a împlini nevoile cuiva pentru a-i aduce la maturitate. Aceasta este responsabilitatea tatălui.

Este interesant să observăm că un alt loc în care apare acest cuvânt este în Efeseni 5:29, unde este tradus ca „a hrăni”. Așa cum Hristos hrănește, îngrijește și împlinește nevoile bisericii, și soții trebuie să facă același lucru pentru soțiile lor. Cu alte cuvinte, soții sunt învățătorii, formatorii și cei care împlinesc nevoile soțiilor lor și le aduc la maturitate așa cum trebuie să facă și pentru copiii lor.

Din păcate, mulți bărbați vor să fie „tatăl numărul 1” pentru copiii lor, în timp ce eșuează lamentabil în rolul lor de soți. Sunt amărâți împotriva soțiilor lor și le tratează ca pe niște obiecte sexuale, bucătari, mașini de făcut bani și vase pentru a le transporta sămânța. Cu toate acestea, își doresc să fie tați grozavi. Dacă cineva eșuează ca soț, probabilitatea ca el să eșueze și în rolul de tată este copleșitoare.

Deci, Pavel le poruncește părinților să-și crească copiii spre maturitate. Cum? În 2 feluri: prin „disciplină” și prin „învățătura Domnului”.

Cuvântul „disciplină” transmite ideea de pregătire sistematică, care include disciplina. Acest termen este folosit de mai multe ori în Evrei 12:5-11 în contextul instruirii și disciplinei lui Dumnezeu. Cuvântul „instruire” are ideea de avertizare și prudență – a dezvolta în minte un simț de a sta departe de pericole. Același termen este folosit în 1 Corinteni 10:11 și Tit 3:10, unde apare în contextul avertismentului. Și expresia „Domnului” transmite ideea că părinții acționează ca reprezentanți ai Domnului, oferind instruire și instrucțiuni copiilor lor, astfel încât ei să aducă slavă lui Dumnezeu.

Acest antrenament sau disciplină și instruire a Domnului se realizează prin 4 moduri: a. Predare b. Disciplinare c. Iubire d. Fiind un bun exemplu. În continuare, vom discuta pe scurt fiecare dintre aceste mijloace.

1. Predare

Chiar și lumea recunoaște nevoia ca tații să fie învățători. Filosoful chinez Confucius a spus: „Tatăl care nu-și învață fiul îndatoririle sale este la fel de vinovat ca și fiul care le neglijează”. Dar ce trebuie să învețe părinții creștini? În primul rând, adevărurile biblice.

2 Timotei 3:16-17 „16 Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, 17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi pe deplin echipat pentru orice lucrare bună.”

Acest concept de predare al adevărurilor biblice ca temelie a oricărei învățături ne întoarce la Deuteronom 6:6-7, „6 Aceste porunci pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. 7 Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când stai acasă și când mergi pe drum, când te întinzi și când te ridici.”

Tații [și mamele] sunt principalii învățători ai copiilor lor – nu biserica, nu școlile, nu bunicii, ci părinții! Chemarea este clară. Dar observați ce le spune Moise în versetul 6 părinților: „Aceste porunci să fie în inimile voastre”. Nu poți da ceea ce nu ai! Așadar, părinții ar trebui în primul rând să fie serioși în studiul Scripturilor.

Părinți, petrecem timp în Scripturi? Sper că răspunsul este da. Numai atunci putem împărtăși învățătură biblică copiilor noștri. Cuvântul „a imprima” din versetul 7 transmite ideea de a grava litere cu dalta pe o piatră. Este nevoie de muncă grea. Dar asta e chemarea de părinte. După cum indică cuvintele acestea, trebuie să ne străduim în orice moment („acasă… pe drum… când ne culcăm…când ne ridicăm”) să punem învățăturile biblice în inimile copiilor noștri, astfel încât să rămână permanent acolo. Acum, asta nu înseamnă că trebuie să cităm versete din Biblie una-ntruna. Înseamnă că trebuie să îi ajutăm pe copii să vadă felul în care adevărurile biblice afectează luarea deciziilor în toate domeniile vieții.

De asemenea, ar trebui să existe momente stabilite pentru instruirea biblică directă în fiecare zi – un timp regulat și sistematic pentru citirea Bibliei în familie și pentru rugăciune. Dar mai presus de aceste momente ar trebui să regăsim învățătura generală a Bibliei, așa cum se aplică diferitelor domenii ale vieții. Asta e ideea transmisă aici. Trebuie să-i învățăm pe copii să se teamă de Dumnezeu, să asculte de poruncile Lui și să-i avertizăm despre pericolele păcatului, despre judecata lui Dumnezeu asupra păcatului, despre ce însemnă crucea, pocăința, iertarea și așa mai departe. Cu alte cuvinte, scopul principal este mântuirea lor.

2 Timotei 3:15 „Cum din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire prin credința în Hristos Isus.”

Timotei a fost învățat Scripturile încă de la o vârstă fragedă de mama sa, Eunice, și de bunica Lois, ceea ce a dus în cele din urmă la mântuirea lui. Iar mijloacele folosite au fost Scripturile care îi îndreaptă către Isus Hristos. Cuvintele lui John Piper cu privire la această problemă merită amintite:

„Părinți, educația de succes este mai mult decât copii ascultători. Este o viață saturată în Evanghelie și o predare plină de Evanghelie. Arătați copiilor voștri cum Hristos, răstignit pentru păcatele noastre și Hristos înviat pentru îndreptățirea noastră, și Hristos, arătarea dragostei Tatălui, și Hristos, garanția ajutorului zilnic al Duhului – arătați-le cum această Evanghelie nu este doar ceva care te pune pe calea creștină, ci  este fundamentul care dă putere, modelează și susține această viață. Rugați-vă, iubiți-vă și învățați-vă copiii până când Hristos va pătrunde în inimile lor și va deveni Comoara lor.” [Let No One Despise Your Youth Sermon]

Deci, trebuie să-i învățăm adevăruri biblice. Trebuie să le oferim o Biblie într-o traducere adecvată vârstei, pentru a facilita înțelegerea potrivit nivelului lor. Nu are rost să le dai ceva ce nu pot înțelege! Trebuie să citim cu ei, să le citim și să-i ajutăm să citească singuri.

Iată câteva lucruri pe care ar trebui să le transmitem copiilor noștri:

Să memoreze și să mediteze la versete din Biblie — chiar și un verset pe săptămână este un început bun. A le cere să explice ce înseamnă versetul este o altă modalitate de a ajuta copiii să studieze Scriptura în mod independent. Trebuie să-i ajutăm să aplice principiile biblice în viața lor de zi cu zi.

Despre rugăciune. Tații ar trebui să se roage împreună cu copiii lor, să se roage pentru copiii lor și să-i ajute pe copii să se roage pe cont propriu. Trebuie să-i învețe să vorbească singuri cu Dumnezeu. Copiii trebuie încurajați să se roage pentru orice și că nimic nu se poate face fără rugăciune. Ei ar trebui să fie învățați să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările sale, inclusiv pentru cele mici! Ar trebui să fie încurajați să intre în camerele lor și să vorbească în privat cu Dumnezeu. Chiar și 5 minute de rugăciune într-un loc privat când sunt foarte tineri ajută la cultivarea obiceiurilor bune. Și cel mai bine este să le modelezi acest obicei prin exemplul personal. Părinți, dacă copiii ne văd adesea pe genunchi chemând pe Domnul, vor fi și ei încurajați să facă același lucru.

Despre o atitudine nerăzbunătoare. Este trist să văd mulți tați spunându-le copiilor lor, când aceștia se plâng că un alt copil i-a rănit, să se întoarcă a doua zi și să-i bată înapoi. În loc să-l încurajeze pe copil să se roage pentru cel care i-a făcut rău și, dacă este necesar, să raporteze profesorului, ei îi învață cum să riposteze. Ce inversare a principiilor creștine. Să sperăm că nu ne văd răzbunându-ne împotriva celor care ne jignesc – atunci învățăturile noastre despre a nu fi răzbunător vor fi inutile.

Despre valoarea muncii. Trebuie să le explicăm de ce munca este bună și cum Biblia ne poruncește să lucrăm bine și cinstit.

Cum să-și gestioneze banii. Trebuie să-i învățăm valoarea lucrurilor, nu doar costul. Copiii noștri nu trebuie să crească într-un mediu în care obțin tot ce își doresc, doar pentru că insistă.

Să-și împărtășească resursele cu cei care au nevoie. Copiii noștri trebuie să învețe să fie foarte generoși încă de la o vârstă fragedă.

Taților, să luăm acest rol de învățător foarte în serios. George Herbert, un credincios al trecutului, a spus: „Un tată înseamnă mai mult de o sută de profesori”. Ce cuvinte adevărate!

Deci, predarea este primul mijloc pe care tații ar trebui să-l folosească în eforturile lor de a crește copii evlavioși.

2. Disciplinarea

Atunci când învățătura predată nu este urmată de copil, procesul de învățare implică o pregătire corectivă. Înțeleg că disciplinarea este un subiect sensibil în zilele noastre. Probabil mulți nu sunt de acord cu acest aspect. Cu toate acestea, în calitate de creștini, trebuie să ne întrebăm: „Ce spune Biblia cu privire la disciplinare?” Nu este vorba despre sentimentele noastre, ci despre Cuvântul lui Dumnezeu! Acolo se află autoritatea absolută.

În primul rând, Dumnezeu, părintele perfect, își disciplinează copiii. Evrei 12:5-11 explică că Dumnezeu Tatăl ne pedepsește pe noi, copiii Săi, „pentru binele nostru” [v. 10-11]. Și acest pasaj presupune că părinții umani își disciplinează copiii [12:9] pentru binele lor! Deci, El este modelul nostru!

Cartea Proverbe, o carte plină de înțelepciune, are multe îndemnuri pentru părinți să-și disciplineze copiii atunci când este necesar. Iată câteva.

Proverbs 13:24 „Cine cruţă nuiaua îşi urăşte fiul, dar cine-l iubeşte are grijă să-l disciplineze.”

Proverbs 19:18 „Disciplinează-ţi fiul căci în asta mai este încă speranţă; nu fi parte spre moartea lui.”

Proverbs 23:13-14 „13 Nu scuti copilul de disciplinare, căci dacă îl pedepseşti cu nuiaua, nu va muri! 14 Dacă îl pedepseşti cu nuiaua, îi vei salva sufletul din Locuinţa Morţilor.”

Deci, este clar că Dumnezeu le poruncește părinților să-și disciplineze copiii. Desigur, niciun părinte nu ar trebui să recurgă la abuz sau disciplină din frustrare. Ar trebui să o facă corect. Și când Biblia folosește cuvântul „nuia”, nu ar trebui să ne gândim la el ca la o referire la o țeavă metalică veche și ruginită! O nuielușă din lemn este mai probabil ideea, care ar putea fi folosită ca mijloc de disciplină atunci când este aplicată corespunzător la spate.

Din nou, chemarea nu este de a abuza, ci de a provoca o cantitate mică de durere. În acest fel, copilul va înțelege că există consecințe pentru neascultare. Prin disciplinarea copiilor noștri, îi învățăm un principiu mult mai mare: păcatul are consecințe – uneori, consecințe pe termen lung. Și singura modalitate de a fi protejat de aceasta este să alergi la Hristos pentru iertare.

Părinții ar trebui să se roage împreună cu copilul căutând iertarea lui Dumnezeu pentru neascultare sau să încurajeze copilul să se roage lui Dumnezeu cerând iertare. Acest lucru poate fi încurajat chiar și la o vârstă fragedă, învățându-i să spună expresii precum: „Îmi pare rău, Doamne Isuse”. Pe măsură ce cresc, ar trebui să îi învățăm rugăciuni mai ample pentru a cere iertare! Nu trebuie să vă faceți griji dacă nu înțeleg totul. Le creăm un obicei bun de a merge la Domnul pentru iertarea păcatele de la o vârstă fragedă.

Deci, putem să vedem că disciplinarea nu înseamnă doar ascultare de părinți. De fapt, scopul ei ultim este să îndrepte copii să alerge la Hristos pentru mântuire atunci când vor îmbătrâni; asta ar trebui să fie speranța oricărei disciplinări. Este spre binele copilului. Părinții, prin credință, trebuie să aibă această convingere. Nu e bine să creștem niște copii rebeli în urma cărora să avem niște părinți care aleargă în permanență încercând să-i țină sub control. De aceea, disciplinarea ar trebui să înceapă de la o vârstă fragedă. Porunca Scripturii este: „Copii, ascultați de părinți” [Efeseni 6:1] – nu este invers „Părinți,  ascultați de copii!”

Apropo, porunca de a disciplina se adresează ambilor părinți – nu doar taților! Eșecul de a face acest lucru este un păcat, iar rezultatul — Dumnezeu îi va disciplina pe părinții care păcătuiesc prin faptul că nu și-au disciplinat copilul care păcătuiște!

De asemenea, nu toate disciplinele trebuie să fie fizice, chiar și la o vârstă mai fragedă. Uneori, anumite plăceri pot fi reținute ca formă de pedeapsă. Acolo unde vorbirea și alte forme mai blânde de pedeapsă nu par să funcționeze, părinții pot aplica și disciplina fizică. Da, va veni o vreme când nu-i mai putem disciplina fizic; atunci poți doar să le vorbești [și să te rogi pentru ei]. Dar există și o perioadă în care disciplinarea fizică îi va ajuta să crească frumos.

Deci, pe lângă partea de a da învățătură, trebuie să-i disciplinem după cum este necesar. Și acesta este al doilea lucru pe care tații ar trebui să-l facă.

3. Iubind

Taților, iubiți-vă copiii – pe toți în mod egal! Nu îi priviți ca pe o intruziune în viața voastră. Arătați-le dragoste petrecând timp cu ei. Spuneți-le cuvinte iubitoare. Fiți acolo cât mai mult posibil atunci când ei participă la evenimente. Înțeleg că nu puteți fi prezenți la fiecare eveniment. Dar, pe cât posibil, arătați-le dragostea voastră fiind prezenți. Vorbiți cu ei fără a fi distrași de telefon sau televizor. Priviți  în ochii lor și comunicați. Arătați dragoste fiind un bun ascultător. Adesea, copiii își doresc doar compania părinților lor mai mult decât cadourile.

Un om de afaceri creștin din Philadelphia a simțit că nu petrece suficient timp cu fiica lui de șase ani. Așa că a decis să compenseze lipsa lui dintr-o dată.

L-a pus pe șoferul său de limuzină să-l ducă la școala ei, de unde a fost luată și așezată lângă el pe bancheta din spate. Au plecat spre New York, unde el făcuse rezervări pentru cină într-un restaurant francez scump, iar apoi avea bilete la un spectacol de pe Broadway.

După o seară obositoare, au fost duși acasă. Dimineața, mama micuței abia aștepta să afle cum a decurs seara. „Cum ți-a plăcut?”

Fetița se gândi o clipă. „A fost în regulă, cred. Dar aș fi preferat să mănânc la McDonald’s. Și nu prea am înțeles spectacolul. Dar cea mai bună parte a fost când mergeam acasă cu mașina aceea grozavă și mi-am lăsat capul pe tata și am adormit în brațele lui”.

Nu subestimați niciodată gesturile simple de iubire. Nu poți fi un părinte bun pentru copilul tău și să îți areți dragostea fiind totodată absent din viața copilului!

Deci, pe lângă învățătură și disciplinare, trebuie să-i iubim. Și acesta este al treilea lucru pe care tații ar trebui să-l facă.

4. Fii un exemplu bun

Învățătura este importantă. Dar importanța la a trăi ceea ce promovăm prin învățătură este critică. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu este ca un cui. Și viața noastră este exemplul care bate cuiul.

Cât de eficientă este învățătura noastră dacă le spunem copiilor noștri să citească Biblia și să se roage în mod regulat, dar nu dăm noi înșine un exemplu? Dacă le spunem despre importanța de a spune adevărul, îi pedepsim pentru minciună, și totuși ei ne văd mințind – chiar și în lucruri mărunte, ce exemplu este acesta? Sau, dacă copiii noștri ne văd constant vorbind despre bani și lucruri materiale, ce ne așteptăm să învețe? Totuși, dacă copiii noștri ne văd că ne încredem în Dumnezeu în toate, studiind Scripturile, rugându-ne, fiind smeriți, adevărați și milostivi în vorbirea noastră, căutând să promovăm Împărăția lui Dumnezeu și arătând un spirit iertător, nu va fi acesta un exemplu demn de urmat?

Deci, pe lângă învățătură, disciplinare și iubire, trebuie să trăim un exemplu biblic înaintea ochilor lor. Și acesta este al patrulea și ultimul lucru pe care tații ar trebui să-l facă.

Taților, ne-am uitat împreună la ceea ce ar trebui să nu facem și la ceea ce trebui să facem. Să nu fim acei părinți care se încadrează în categoria „Taților delincvenți”. Să luăm la inimă aceste adevăruri și să ne încredem în Domnul pentru a ne ajuta să facem ceea ce ne poruncește El să facem.

Dacă ai fost un tată bun, mulțumește lui Dumnezeu pentru asta. Dă-i toată gloria și continuă să te sprijini pe El. Dacă te-ai chinuit în rolul tău de tată, strigă la el. El știe eșecurile și durerile tale. Chiar dacă culegeți consecințele eșecurilor din trecut, Dumnezeu totuși poate să le întoarcă în bine. El este cel care schimbă circumstanțele. El te va ajuta să fii un părinte evlavios când strigi către El. Nu vă pierdeți nădejdea, chiar dacă ești o mamă sau un tată singur, căruia îi lipsește un partener spiritual care să vă ajute în creșterea copiilor. Continuă lupta cea bună. Domnul știe durerile inimii tale. Continuă să ai încredere în El. El te va purta in toate luptele tale.

Părinți, chemarea mea sinceră este aceasta: Să învățăm să fim părinți pe genunchi. Trebuie să mijlocim în mod constant pentru familiile noastre. Dacă cel mai mare om care a trăit pe pământ, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu, s-a dedicat continuu rugăciunilor, ne putem permite să fim neglijenți în rugăciunile noastre? Dacă cuvintele noastre vor avea un impact pozitiv asupra copiilor noștri, trebuie să petrecem timp vorbind zilnic cu Domnul, care este singurul care le poate schimba inimile! Domnul nostru a spus clar: „Fără Mine, nu puteți face nimic” [Ioan 15:5]!

În cele din urmă, pentru noi toți, inclusiv pentru cei care nu au avut parte de un tată bun, vă încurajez să priviți la adevăratul nostru Tată – Dumnezeu însuși. Acest Tată măreț l-a trimis pe Fiul Său să fie jertfa perfectă pentru păcatele noastre, astfel încât cei care se încred în El, prin Hristos, să poată fi adoptați în familia Sa și să-l numească Ava, adică Tată. Ce privilegiu! Prin Hristos, putem găsi tot ce avem nevoie din partea unui tată în Dumnezeu Tatăl. Ne putem odihni în El, fiind copiii Lui.