Rolul Creștinului la locul de muncă
(English Version: “The Christian’s Role In The Workplace – A Biblical View”)
Există în SUA un restaurant faimos care se numește „TGIF”, făcând trimitere la expresia ”Slavă Domnului că este vineri!” [TGIF – sunt inițialele în engleză ale acestei expresii – ”Thank God It’s Friday”]. Numele surprinde în mod adecvat felul în care o persoană obișnuită vede munca — mă bucur că săptămâna de lucru s-a încheiat! Dar, este acesta și modul în care un creștin ar trebui să privească munca? Ar trebui creștinii să vadă munca ca pe un rău necesar, sau ar trebui să privim munca ca pe un dar de la Dumnezeu și, astfel, să-L slăvim chiar și la locul nostru de muncă? Acest scurt articol își propune să ajute cititorul să îmbrățișeze perspectiva corectă [adică să-L slăvească pe Dumnezeu] oferind 5 adevăruri biblice referitoare la muncă.
Adevărul # 1. Munca a fost un dat anterior intrării păcatului în lume.
Mulți oameni se gândesc în mod eronat că munca este un rezultat al intrării păcatului în lume. Chiar înainte ca păcatul să intre în lume, Dumnezeu l-a așezat pe Adam în grădina Edenului ca să „o lucreze și să aibă grijă de ea” [Geneza 2:15]. Totuși, din cauza păcatului, munca a fost îngreunată: „Blestemat este pământul din pricina ta; prin trudă și durere vei mânca din el în toate zilele vieții tale” [Geneza 3:17].
Întrucât munca făcea parte din viața omului într-o lume perfectă [adică înainte de căderea omenirii] și ea va exista și în lumea nouă viitoare, munca trebuie privită ca o binecuvântare și nu ca un blestem!
Adevărul # 2. Munca este o poruncă a lui Dumnezeu.
În 1 Tesaloniceni 4:11 ni se poruncește „să lucrăm cu mâinile noaste”. Cultura greacă din acea vreme a privit cu dispreț munca manuală. Cu toate acestea, Biblia declară toată munca ca fiind demnă dacă este făcută conform principiilor biblice. Gândește-te o clipă. Dacă munca este un blestem, de ce le-ar porunci Dumnezeu copiilor săi să lucreze și mai ales să lucreze cu mâinile lor? Nu, Dumnezeu nu ne va porunci să facem ceva care este rău nici pe departe. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, trebuie să luăm în serios fiecare poruncă a lui Dumnezeu – chiar și pe acelea care pot părea contrare dorințelor noastre naturale.
Adevărul # 3. Munca este un mod prin care putem aduce un beneficiu în viața celorlalți.
În plus față de îngrijirea nevoilor personale și familiale, munca este o modalitate de a împlini a doua poruncă: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” [Matei 22:39]. Mai multe porunci biblice subliniază importanța ajutorării celor aflați în nevoie. Faptele Apostolilor 20:35 ne spune că muncind din greu, trebuie să „ajutăm pe cei slabi”. În Efeseni 4:28, ni s-a poruncit să lucrăm ca să putem „să împărțim cu cei ce sunt în nevoie”. În Proverbele 14:31, ni se spune: „Cine arată bunăvoință față de cei nevoiași, Îl onorează pe Dumnezeu”. Chiar și celor bogați, Dumnezeu le dă această poruncă: „Să fie bogați în fapte bune, și să fie generoși, gata să împartă și cu alții” [1 Tim 6:18].
Cei care au nevoie pot fi cei din familie, prietenii dar chiar și străinii. Deși trebuie să administrăm cu înțeleapciune ceea ce avem, trebuie să ne amintim, de asemenea, că Dumnezeu ne binecuvântează pentru a fi o binecuvântare pentru alții. D.L. Moody a rezumat acest adevăr despre munca făcută pentru binele comun într-un mod frumos:
Fă tot binele pe care îl poți face, prin toate mijloacele, în toate felurie, în toate locurile, în tot timpul, pentru toți oamenii, în toate zilele vieții tale!
De asemenea, porunca de a ne iubi aproapele ne amintește să fim atenți unde ne angajăm. Locurile care oferă bunuri sau servicii care duc la distrugerea multor vieți individuale și familii nu pot fi numite în mod legitim locuri care promovează conceptul de a-ți iubi aproapele. Nu este potrivit ca un credincios să fie angajat în astfel de locuri.
Acest principiu al neparticipării s-ar extinde și la locurile în care păcatul este săvârșit în mod flagrant [de exemplu, mințirea clienților]. Chiar dacă beneficiile financiare pot părea incredibile, credincioșii nu ar trebui să se pună într-un loc în care ar putea fi tentați să nu asculte de cuvântul lui Dumnezeu.
Adevărul # 4. Modul în care muncim trebuie să fie condus de realitatea ultimă că adevăratul noastu Șef este Dumnezeu
Poate spui „O, nu!”Dar cuvântul lui Dumnezeu spune: „O, da”. Efeseni 6:5-8 afirmă în mod clar acest adevăr [vezi și Coloseni 3:22-25]. În Efeseni 6:5, ni se poruncește astfel: „Robilor, ascultați de stăpânii voștri pământești cu frică și respect, în sinceritatea inimii voastre, ca de Hristos”. Observați că trebuie să ne supunem angajatorilor noștri așa cum am asculta de Hristos.
Etica de lucru a unui creștin nu trebuie să se bazeze niciodată pe a-i face pe plac șefului când mă vede, doar pentru a-i câștiga favoarea când ochii lui sunt asupra noastră [Efeseni 6:6a]. În schimb, creștinii ar trebui să-și amintească că Domnul veghează mereu și, în cele din urmă, Lui îi slujesc. Astfel, „voia lui Dumnezeu” [Efeseni 6:6b] este ca fiecare creștin să se supună întotdeauna șefului său și să facă o treabă bună.
Pavel continuă, îndemnându-i: “7 Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, 8 căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” [Efeseni 6:7-8]. Acesta este motivul pentru care creștinii nu ar trebui să își construiască niciodată etica muncii lor pe măsura în care munca lor este apreciată de superiori.
Mulți sunt frustrați și, prin urmare, nu muncesc din greu atunci când munca lor trece neobservată. “Nici o felicitare, nici un bonus, nici măcar un cuvânt de bine, atunci de ce ar trebui să-mi pese?” tipul aceste de atitudine este întâlnit la mulți creștini. Dacă Dumnezeu este adevăratul șef [și El este], atunci Dumnezeu îl va răsplăti pe credincios într-o zi! Aceasta este promisiunea Lui și acesta ar trebui să fie factorul care ne încurajează pentru munca pe care o depunem – nu simpla recunoaștere umană. Nu-i putem lăsa pe șefii noștri sau pe alții să ne influențeze comportamentul!
Trebuie să lucrăm întotdeauna ca și cum Domnul ar fi adevăratul șef. Ar trebui să arătăm aceeași atitudine de supunere pe care am arăta-o față de Domnul. Acest lucru necesită manifestarea unui spirit de umilință. Excepția este, desigur, dacă șeful nostru ne spune să facem ceva care încalcă Scriptura, atunci nu avem nicio obligație să ne supunem șefului nostru uman. În astfel de cazuri, trebuie să ascultăm de Dumnezeu — „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni!” [Fapte 5:29].
De asemenea, trebuie să ne amintim, dacă avem un șef creștin, se aplică principiile din 1 Timotei 6:2: „Cei care au stăpâni credincioși să nu-i desconsidere pe motiv că sunt frați, ci să le slujească și mai mult, pentru că cei ce beneficiază de lucrarea lor bună sunt credincioși și preaiubiți.”
Pe lângă faptul că sunt buni angajați, creștinii trebuie să fie și buni angajatori. Efeseni 6:9 spune: „Stăpânilor, faceți-le și voi la fel, renunțând la amenințări, știind că Domnul lor și al vostru este în Ceruri și înaintea Lui nu există favoritism”. Așa cum angajații creștini ar trebui să-și slujească angajatorilor într-o manieră care îl onorează pe Hristos, angajatorii creștini trebuie să-și trateze angajații în mod similar. Ei nu trebuie să amenințe sau să profite de ei. Nici nu trebuie să-i trateze cu parțialitate pentru că Domnul nu dă dovadă de favoritism.
Când credincioșii realizează că Domnul este adevăratul șef și că nu lucrăm doar pentru un salariu, perspectiva față de muncă se schimbă. Munca nu devine o povară, ci poate fi privită ca o binecuvântare și un mijloc excelent de a aduce slavă lui Dumnezeu.
Adevărul # 5. Munca este un mijloc spre un scop ultim—gloria lui Dumnezeu.
1 Corinteni 10:31 afirmă clar că trebuie să facem toate lucrurile pentru „slava lui Dumnezeu”. Înțelegerea acestui lucru îl va ajuta pe creștin să vadă munca ca mijloc pentru atingerea scopului final de a-L glorifica pe Dumnezeu. Când această perspectivă este absentă, munca poate deveni rapid stăpână, iar muncitorul devine sclav. Și acest lucru va duce la alte tipuri de probleme, cum ar fi dorința de îmbogățire, dorința de a urca pe scara ierarhiilor corporatiste, alergarea după ceea ce poate oferi lumea, etc.
De asemenea, poate dăuna vieții spirituale și vieții de familie [de exemplu, lipsa timpului pentru devotamentul personal, pentru familie, pentru a participa la adunările Bisericii, tendința de a face compromisuri sau chiar de a lua scurtături către succes]. De aceea, Proverbe 23:4 dă acest avertisment: „Nu te trudi să te îmbogățești; nu te încrede în propria ta pricepere”.
Spus mai pe larg, nu fi un WORKAHOLIC! Identitatea unui creștin nu provine din cât succes are ca angajat sau angajator. În schimb, identitatea unui creștin provine din faptul că este în Hristos – un păcătos mântuit prin har. Este acceptat de Dumnezeu și, până la urmă, doar asta va conta!
Așadar, avem aici 5 adevăruri fundamentale referitoare la muncă. Pe lângă aceste adevăruri, mai sunt și alte 3 principii generale de luat în considerare atunci când vine vorba de lucru.
Munca într-un mediu dificil. Nu trebuie să ne descurajăm dacă lucrăm într-un mediu stresant. Dumnezeu este suveran peste toate treburile vieții. 1 Petru 2:18-21 ne amintește că pot exista momente când trebuie să suportăm angajatori nerezonabili. Poate că Dumnezeu ne ține acolo dintr-un motiv – poate vrea să aducă schimbare în oamenii din jurul nostru sau poate chiar să ne transforme pe noi prin circumstanțele dificile prin care trecem, deoarece suntem forțați să ne sprijinim mai mult pe El pentru putere.
Schimbarea locului de muncă. Nu este nimic păcătos în a căuta o altă slujbă [1 Corinteni 7:21]. Cu toate acestea, este bine să abordăm acest aspect cu rugăciune și cu grijă. Ar fi bine să ne punem câteva din aceste întrebări dificile mai întâi:
- De ce vreau să mă mut?
- Este motivația mea faptul că refuz din mândrie să mă supun angajatorilor mei?
- Caut doar să am mai mult confort și mai mulți bani?
- Caut doar să urmăresc o carieră mai bună?
- Această mutare ar putea afecta în mod negativ creșterea spirituală personală și a familiei mele?
- Va afecta această schimbare slujirea mea înaintea Domnului și implicarea în biserica locală?
- În ce fel va fi afectat timpul petrecut cu familia?
O astfel de interogare sinceră a motivelor, însoțită de rugăciune, ne va permite să facem alegerile corecte cu privire la schimbarea locului de muncă. Este întotdeauna bine să ținem cont de imaginea de ansamblu — Cum îl slăvește pe Dumnezeu dorința mea de a pleca sau de a rămâne? Când Îl punem pe Dumnezeu pe primul loc și apoi ne punem aceste întrebări, vor veni și răspunsurile. Dar să nu uităm niciodată: căutarea împlinirii pământești poate duce la dezastre spirituale semnificative.
În plus, este bine, de asemenea, să ne amintim că nu suntem asemenea lui Hristos și nici nu îl glorificam pe Dumnezeu atunci când vorbim continuu de rău pe angajatorii noștri sau cârtim și ne plângem de slujba noastră. Trebuie să cultivăm o inimă recunoscătoare și să fim mulțumitori chiar și pentru simplul fapt că avem un loc de muncă! Să nu uităm – mulți sunt șomeri! Și chiar și atunci când lăsăm un loc de muncă pentru altul, nu este bine să vorbim mereu în mod negativ despre compania anterioară. Este bine să lași trecutul în urmă și să mergi înainte.
Vă rors să rețineți: nu este un lucru păcătos să îți exprimi gândurile legate de o situație dificilă cu care te confrunți la locul de muncă și să ceri altora să se roage, și nici nu este păcătos să vorbești despre atrocitățile reale de la locul de muncă. Ceea ce este păcătos este să dezvoltăm amărăciune față de cei care nu ne tratează bine. Reflecția constantă asupra aspectelor negative ale locului de muncă ne poate conduce la astfel de atitudini păcătoase. Deci, trebuie să fim atenți!
Evanghelizarea la locul de muncă. Biblia ne poruncește să ajungem la toți cei care nu au o relație mântuitoare cu Hristos, iar asta îi include și pe cei de la locul de muncă,dar este nevoie de înțelepciune. Creștinul este plătit să realizeze o anumită sarcină și trebuie să-și amintească că evanghelizarea nu ar trebui să interfereze cu funcțiile postului. Cu alte cuvinte, trebuie să ne abținem de la evanghelizare în timpul orelor de lucru dacă asta duce la neglijarea îndatoririlor noastre de serviciu. O astfel de abordare nu îl promovează pe Isus. În schimb, aduce o mărturie dăunătoare despre credința creștină. Pauza de prânz sau timpul de după lucru sunt posibilități de luat în considerare.
De asemenea, este bine să ne amintim – pe lângă proclamarea mesajului Evangheliei, a fi un angajat sau un angajator credincios este o modalitate puternică de a-L promova pe Hristos.
Gânduri de final.
Să nu uităm niciodată: Cea mai semnificativă lucrare a fost lucrarea făcută de Domnul Isus când a trăit acea viață perfectă în numele nostru și a mers la cruce pentru a muri ca un substitut pentru păcatele noastre. Strigătul său biruitor, „S-a sfârşit” [Ioan 19:30], dezvăluie că plata Lui pentru păcatele noastre a fost suficientă – învierea a fost „Aminul” lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui. Așadar, ne putem odihni în El și ne putem extrage putere din Duhul Său pentru a-I îndeplini poruncile, inclusiv porunca de a trăi după principiile biblice referitoare la muncă.
Dumnezeu este glorificat chiar și în tărâmul secular. Să nu tragem concluzia greșită că Dumnezeu este glorificat numai dacă cineva lucrează cu normă întreagă într-o slujire bisericească. Scriptura ne amintește că fiecare creștin este în slujire cu normă întreagă – dacă îl slăvește pe Dumnezeu în zona în care i-a chemat El să funcționeze. Fie că ne aflăm în zona de lucru seculară, sau în casă, având grijă de creșterea copiilor în evlavie sau slujim în Biserică – credincioșia față de Cuvântul lui Dumnezeu este cheia. Când dezvoltăm o astfel de atitudine, în loc să spunem TGIF (inițialele în engleză pentru expresia ”Slavă Domnului că e vineri”), putem spune cu bucurie TGIM (inițialele în engleză pentru ”Thank God It’s Monday”) — Mulțumesc lui Dumnezeu, este luni!