Teroristul care a devenit un misionar

(English Version: “Terrorist Becomes A Missionary”)

John Newton, autorul celebrului imn creștin “Mărețul har”, și-a petrecut viața pe mare încă de la o vârstă fragedă. Ca marinar, a trăit o viață de rebeliune și nelegiuire. Lucrând pe navele de sclavi, el captura oameni pentru a-i vinde pe plantațiile din Lumea Nouă. Mai târziu, a devenit căpitanul propriei sale nave de sclavi. După o serie de evenimente, inclusiv o experiență în care a ajuns aproape de moarte prin înec, și-a dedicat viața lui Hristos. A devenit un mare predicator și lider al bisericii din vremea sa. Istoria este plină de exemple de oameni ca Newton, care au dus o viață plină de păcat dar au fost ulterior transformați de Hristos.

Avem printre ei și un exemplu care iese în evidență în mod special. Această persoană s-a numit pe sine cel mai mare păcătos [1 Timotei 1:15]. A persecutat mulți creștini și chiar și-a exprimat votul în favoarea condamnării lor la moarte. Putem afirma cu certitudine că a fost cel mai de temut terorist religios al timpului său. Cu toate acestea, a fost transformat într-un misionar prin marea milă a lui Dumnezeu, ajungând să vestească aceeași credință pe care a încercat să o distrugă! Mai mult de jumătate dintre scrisorile din Noul Testament au fost scrise de mână lui inspirată. Impactul său asupra răspândirii Evangheliei este fără egal până în prezent. Nu greșim dacă afirmăm că, alături de Domnul Isus Hristos, el este cea mai faimoasă persoană din creștinism.

Haideți să vă prezint acest terorist care a fost transformat într-un misionar – este vorba de Saul din Tars, cunoscut ulterior sub numele de Apostolul Pavel. Examinând viața sa, putem învăța câteva adevăruri practice care ar putea influența propria noastră viață de credință. Dar mai întâi, haideți să privim puțin la anii anteriori convertirii sale la creștinism, așa cum sunt descriși în propriile sale cuvinte, în Faptele Apostolilor 22:3-11.

I. Anii Tinereții și Educația [Fapte 22:3-4].

Pavel s-a născut în orașul Tars, situat în Turcia de astăzi. În vremea lui Pavel, Tarsul era un oraș portuar prestigios [Faptele Apostolilor 21:39], faimos pentru universitatea sa și statutul său politic. Tarsul avea o populație de aproximativ jumătate de milion de oameni proveniți din diverse culturi. Trăind în astfel de condiții, Pavel a învățat greaca, pe lângă limba ebraică vorbită de familia lui. Această pregătire timpurie urma să îl ajute să comunice eficient cu oamenii ne-evrei cărora le va vesti Evanghelia în anii de mai târziu.

Tatăl lui Pavel era un om religios – un fariseu [Faptele Apostolilor 23:6]. Nu avem informații despre mama lui, dar ni se spune că avea o soră [Faptele Apostolilor 23:16]. Scripturile nu spun explicit dacă Pavel s-a căsătorit vreodată. Unii spun că, având în vedere rolul lui Pavel în sinagogă, el ar fi trebuit să se căsătorească și că, până când a devenit creștin, soția lui ar fi murit. Limbajul din 1 Corinteni 7:8 ar putea indica faptul că Pavel era văduv. Cu toate acestea, nu putem fi siguri de acest punct de vedere.

Pavel a fost un făurar de corturi [adică făcea corturi din piei de animale] în mod profesional – probabil o meserie învățată de la tatăl său. Deoarece Pavel era atât evreu cât și cetățean roman [Faptele Apostolilor 22:27-28], numele lui ar fi trebuit să fie compus din trei părți, în general romanii aveau un nume cu trei părți [de exemplu, Gaius Julius Caesar]. Primele două nume erau comune familiei, iar ultimul era numele personal. În cazul lui Pavel, nu cunoaștem primele două nume. Numele său era Pavellus [latină], din care avem Pavel [greacă]. Cu toate acestea, fiecare evreu ar fi avut și un nume evreiesc. Numele evreiesc al lui Pavel era Saul, probabil numit după Saul, primul rege al Israelului care, la fel ca Pavel, aparținea tribului lui Beniamin [Romani 11:1].

Pavel a avut o pregătire solidă în religia iudaică acasă și mai târziu în Ierusalim, sub îndrumarea marelui învățător evreu, Gamaliel. Conform propriilor sale cuvinte, el “a avansat în iudaism dincolo de mulți dintre cei de aceeași vârstă… și era extrem de zelos pentru tradițiile părinților săi” [Galateni 1:14]. Pentru Pavel, religia sa era în centrul vieții sale.

II. Persecuția Bisericii [Fapte 22:4–5a].

După anii săi timpurii petrecuți cu Gamaliel, nu avem prea multe informații despre Pavel. Îl întâlnim în paginile Scripturii ca un persecutor al Bisericii. A fost prezent în timpul morții lui Ștefan, primul creștin care a murit ca martir pentru Cristos [Faptele Apostolilor 7:54-8:3]. Nu numai că ținea hainele celor care îl ucideau pe Ștefan, dar “aproba uciderea lui” [Faptele Apostolilor 8:1]. Pavel nu era un simplu privitor nevinovat la uciderea lui Ștefan – el a fost o parte integrală a acțiunii. Pentru Pavel, acesta era doar începutul misiunii sale de a elimina toți creștinii.

Din acest moment, Pavel s-a dedicat unui singru scop: „acela de a distruge biserica” [Fapte 8:3]. Cuvântul „distruge” a fost folosit pentru a descrie un mistreț care distruge o vie sau un animal sălbatic care sfâșie un cadavru. Pavel îi ataca pe creștini cu o ferocitate asemănătoare unui animal sălbatic care își atacă prada. Nu conta pentru el dacă erau bărbați sau femei [Fapte 8:3] – toți au suferit în mod egal sub persecuția lui.

Partea cea mai periculoasă era faptul că Pavel făcea toate acestea în numele lui Dumnezeu. În realitate, Pavel nu era altceva decât un terorist religios! Pavel însuși a mărturisit despre persecuția sa împotriva Bisericii în mai multe ocazii. În Faptele Apostolilor 26:10-11, citim cuvintele lui: „10… Am aruncat în temniță pe mulți sfinți, și când erau osândiți la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor. 11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile și îmi dădeam toată silința ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile străine”. Obsesia lui Pavel a fost să șteargă creștinismul de pe fața pământului. Ierusalimul și orașele din jur s-au confruntat cu persecuția lui. Acum era timpul să facă această curățenie și în orașele îndepărtate.

III. Drumul spre Damasc [Fapte 22:5b-11].

După ce a obținut scrisori de la conducătorii evrei pentru a aduce înapoi creștinii  ca prizonieri, Pavel a plecat la Damasc [Fapte 22:5b]. Damascul este situat în Siria, la 140 de mile de Ierusalim. Era vorba de o călătorie de șapte zile în acele zile și oamenii călătoreau de obicei în timpul răcorii dimineții sau seara pentru a evita soarele fierbinte. Faptul că Pavel era pe drum la amiază [Fapte 22:6] indică graba lui de a ajunge la Damasc.

Pe când se apropia de Damasc, pe la amiază, „o lumină strălucitoare din cer a strălucit în jurul lui” și „a căzut la pământ și a auzit un glas” care îi spunea: „Saule! Saule! De ce mă prigonești?” Răspunsul lui a fost: „Cine ești, Doamne?” la care glasul i-a spus: „Eu sunt Isus din Nazaret, pe care îl prigonești” [Fapte 22:6-8].

Imaginați-vă șocul pe care l-a avut – acolo, căzut la pământ, era confruntat de însuși Domnul Isus Hristos! Tot ce spusese Ștefan despre Isus, tot ce  au mărturist ceilalți creștini, era adevărat! Iar el lupta împotriva lui Dumnezeu! Însoțitorii lui Pavel au văzut lumina, dar nu au putut înțelege glasul lui Hristos [Fapte 22:9]. Chiar acolo, căzut la pământ, Pavel a fost făcut o nouă făptură în Hristos. Smerenia vine înaintea mântuirii! Și primul strigăt al inimii răscumpărate este: „Ce să fac, Doamne?” [Fapte 22:10a]. Pentru Pavel, domnia lui Isus asupra vieții sale nu a fost niciodată o problemă care să fie negociată. A fost o realitate absolută! La urma urmei, cum poate cineva să devină creștin fără supunere față de domnia lui Isus Hristos? [Marcu 8:34-38; Rom 10:9].

Și care a fost răspunsul lui Isus la întrebarea lui? Du-te la Damasc, unde ți se vor da instrucțiuni suplimentare [Fapte 22:10b]. Fiind orbit de lumină, tovarășii lui l-au condus în Damasc [Fapte 22:11]. Pavel plănuia să meargă la Damasc ca un leu după prada sa. Dar, în realitate, a fost dus în Damasc ca un miel blând! Era orb, dar de fapt, abia acum putea vedea. Ochii lui spirituali s-au deschis în sfârșit! Dacă Pavel s-ar fi născut după John Newton, ar fi cântat aceste cuvinte emoționante din imnul Mărețul har: „Odinioară eram pierdut, dar acum am fost găsit, Eram orb, dar acum văd!”

Convertirea lui Pavel ne dezvăluie trei aplicații practice pentru noi.

1. NIMENI NU ESTE PREA RĂU PENTRU A FI MÂNTUIT.

În 1 Timotei 1:15-16, Pavel spune că, deși el a fost „cel mai rău” dintre păcătoși, totuși a primit „milă” pentru ca „Hristos Isus să-și arate imensa răbdare ca exemplu pentru cei care vor crede în El și vor primi viața veșnică”. Iată un om care a lucrat atât de activ împotriva lui Hristos și a urmașilor săi și totuși a avut parte de milă.

Crezi că ești prea rău pentru a fi mântuit? Amintiți-vă, niciun păcătos și nici un păcat nu este atât de rău încât sângele lui Isus să nu poată ierta! Cheamă-l pe Isus cu adevărată pocăință și credință — El te va mântui! Isus însuși face această promisiune: „Pe cine vine la Mine, nu-l voi alunga niciodată” [Ioan 6:37].

Și dacă ai primit această milă, atunci vestește Evanghelia cu încredere – Hristos mântuiește tot felul de păcătoși. Poate că simțiți că cineva apropiat nu pare să răspundă la invitația Evangheliei – în ciuda cererilor repetate. Drag prieten: Nu renunța. Contină să te rogi pentru mântuirea lor.

Ștefan nu a renunțat nici măcar când a fost ucis cu pietre. Primul lider al Bisericii, Augustin, a spus că biserica îi datorează mult lui Ștefan, pentru că poate că rugăciunea lui a avut ca rezultat convertirea lui Pavel. George Mueller, un mare om al lui Dumnezeu din anii trecuți, s-a rugat pentru trei prieteni timp de peste 50 de ani. Doi au venit la Hristos chiar înainte de moartea lui, iar al treilea a venit la Hristos la un an după moartea sa. Nu renunțați niciodată la Dumnezeul Bibliei, care are puterea de a salva oamenii — Într-adevăr, „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” [Matei 19:26].

2. FAPTELE BUNE ȘI MORALITATEA NU POT SĂ MÂNTUIASCĂ PE NIMENI.

Ca evreu religios, Pavel era convins că lucrările sale religioase și moralitatea sa exterioară erau suficiente pentru a-i câștiga favoarea înaintea lui Dumnezeu. Dar, când și-a venit în fire, și-a dat seama că standardul lui Dumnezeu de neprihănire desăvârșită nu ar putea fi niciodată atins prin eforturi omenești – pentru că toți au păcătuit împotriva acestui Dumnezeu sfânt și desăvârșit [Fil 3:3-9].

Dacă te bazezi pe faptele tale bune sau pe moralitatea ta pentru a ajunge în rai, iată o veste pentru tine: standardul lui Dumnezeu cere 100% perfecțiune – asta înseamnă nici măcar un singur păcat! Și amintiți-vă, în ochii lui Dumnezeu, păcatul nu este doar cu fapta, ci și cu gândul. Isus a spus clar că doar uciderea este un păcat, dar și ura este echivalentă cu crima [Matei 5:21-22]. El a mai spus că nu numai adulterul este un păcat – dar și a pofti după cineva în inimă este echivalent cu adulterul [Matei 5:27-28].

Atunci când nu vezi clar aceste adevăruri, te vei considera o persoană care merită apreciată mai degrabă decât urâtă. Prietene, faptele bune nu sunt cauza unei relații bune cu Dumnezeu. În schimb, faptele bune sunt rezultatul unei relații bune cu Dumnezeu, prin Isus.

3. NU POȚI CÂȘTIGA DACA LUPȚI ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU.

Într-o altă relatare a convertirii sale, Pavel a redat și o întrebare pe care Isus i-a adresat-o în drumul spre Damasc: „Saule, Saule, de ce mă prigonești? Îți este greu să dai cu piciorul într-un țăruș?” [Fapte 26:14]. Țărușii erau bețe ascuțite folosite pentru a împinge boii la acțiune. Dacă boii s-ar împotrivi și ar da cu piciorul înapoi în semn de rezistență, muchia ascuțită a țărușului ar răni boii. Prin urmare, lovirea cu piciorul împotriva țepușului a fost un mod de a spune că nu se poate lupta împotriva voinței lui Dumnezeu și să câștige. Dumnezeu l-a învățat pe Pavel în mod clar și convingător acest adevăr.

În același fel, dacă lupți împotriva lui Dumnezeu — în cele din urmă vei pierde. Poate că te împotrivești nevoii de a te întoarce la Hristos pentru mântuirea ta. Luptând astfel, vei sfârși epuizat și rănit. Poate că ești creștin și nu ești dispus să cedezi voinței lui Dumnezeu în anumite domenii ale vieții tale. Poate că este un păcat la care ții cu încăpățânare sau poate ești reticent în a face un lucru bun pe care El te cheamă să îl faci. Oricare ar fi cazul, nu poți lupta împotriva lui Dumnezeu și să câștigi. O să te rănești nu doar pe tine ci, foarte probabil, și pe alții, în acest proces. Încetează să te mai lupți și predă-te voii lui Dumnezeu.

Gânduri de sfârșit. 

Teroristul a devenit misionar. Persecutorul a devenit Predicatorul! Asta este lucrarea lui Dumnezeu! El zdrobește inimile dure și le înlocuiește cu inimi moi și modelablie, care vor asculta de voia Lui. Același Pavel care a ucis odată creștini va spune mai târziu: „Căci pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig” [Fil 1:21]. Fie ca atitudinea noastră să fie la fel ca aceasta!