Beatitudinile – Partea a 4-a – Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul

(English Version: “The Beatitudes – Blessed Are The Meek”)

Această postare este cea de-a patra din seria articolelor despre Beatitudini – o secțiune cuprinsă în Matei 5:3-12. Acest mesaj al Domnului Isus descrie 8 atitudini care ar trebui să fie prezente în viața tuturor celor care pretind că îl urmează pe El. În această postare, ne vom uita la a treia atitudine: atitudinea de blândețe sau smerenie, în funcție de traducerea pe care o folosești, așa cum este descris în Matei 5:5, „Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul”. Această beatitudine face referire la Psalmul 37:11.

*******************

Dacă există o calitate pe care lumea o apreciază, aceasta este: puterea. Lumea spune: Afirmă-te. Isus, însă, spune exact contrariul:

1. Fii blând.
2. Nu te afirma.
3. Nu forța lucrurile pentru glorie.
4. Nu te consuma pentru recunoaștere.

Acesta este stilul de viață despre care ni se spune că primește binecuvântarea lui Dumnezeu, aprobarea și favoarea Lui. Și acesta este stilul de viață care va obține totul în cele din urmă – ei și numai ei, spune Isus, vor fi adevărații moștenitori ai întregului pământ.

Deci suntem puși în fața a două opinii opuse: Lumea spune: „Tăria este a celor puternici”. Isus, pe de altă parte, spune: „Tăria este a celor blânzi”. Total împotriva culturii! Total împotriva a ceea ce vrea firea noastră pământească! Cu toate acestea, prin puterea Duhului Sfânt, suntem chemați să manifestăm o atitudine blândă. Să vedem cum putem face asta, în primul rând, privind îndeaproape la însemnătatea cuvântului „blând”. Ce înseamnă? Cum îl putem defini?

Ce este blândețea?

Blândețea sau bunătatea, nu este, în primul rând, o slăbiciune. Moise a fost descris ca fiind „un om foarte blând, mai blând decât oricine altcineva de pe fața pământului” [Numeri 12:3]. Isus — s-a descris pe sine ca fiind „blând [același cuvânt care este folosit și în Matei 5:5] și smerit cu inima” [Matei 11:29]. Ar îndrăzni cineva să-i numească pe Moise sau pe Isus persoane slabe sau fără coloană vertebrală?

Cu toate acestea, rămânem cu întrebarea: ce înseamnă cuvântul „blând”? O scurtă contextualizare a Psalmului 37, din care este preluat cuvântul „blând” [Psalmul 37:11], ne va ajuta să răspundem la această întrebare. David a scris Psalmul 37 pentru a încuraja poporul lui Dumnezeu care era asuprit de mâna dușmanilor [Psalmi 37:1]. El i-a chemat să se abțină de la răzbunare [Psalmi 37:8], să se bazeze în întregime pe Dumnezeu pentru a le face dreptate la momentul potrivit și, în același timp, să continue să facă binele [Psalmi 37:27].

Deci, cine sunt cei blânzi? Ei sunt cei care se bazează în întregime pe Dumnezeu atunci când sunt asupriți. Ei nu răspund cu aceeași monedă și nu își iau răzbunarea în propriile mâini. În schimb, ei continuă să facă bine – chiar și celor care îi rănesc!

Oamenii blânzi sunt oameni puternici. Ei au tăria de caracter care îi face stăpâni pe puterea lor. O persoană blândă nu este cineva care nu se enervează niciodată. Ei se enervează, dar din motive corecte. Ei se înfurie când slava lui Dumnezeu este în joc sau când se face o nedreptate altora, nu atunci când se confruntă cu insulte personale. Oamenii cu spirit blând au grijă de sentimentele și nevoile celorlalți, inclusiv de dușmanii lor! Ei se străduiesc întotdeauna să pună nevoile altora mai presus de ale lor. Ei nu se răzbună, ci continuă să facă binele pentru că se bazează pe Dumnezeu pentru a le face dreptate la momentul potrivit.

Așa a trăit Isus – El care este definiția blândeții – și așa trebuie să trăim și noi! Și așa cum Isus va moșteni Împărăția viitoare ca Rege pentru că a arătat o atitudine blândă, avem de asemenea siguranța că vom fi moștenitori împreună cu El, dacă urmărim blândețea.

Răsplata unei vieți trăite cu blândețe.

Acest verset pe care îl citează Isus în Matei 5:5 se bazează pe Vechiul Testament, în special pe prima parte a Psalmului 37:11, „Dar cei blânzi vor moșteni țara”, cu o singură excepție. Isus a schimbat cuvântul „țară” cu „pământ” în această fericire. El a făcut acest lucru pentru a indica faptul că adepții Săi nu numai că vor moșteni țara Palestinei, ci și întregul pământ în viitor, când El se va întoarce, deoarece au urmărit o atitudine de blândețe. Aceasta este recompensa pentru un stil de viață blând!

Biblia ne cheamă la blândețe.

Nu numai în această fericire, ci și în alte câteva locuri, Biblia accentuează faptul că cei credincioși trebuie să urmărească blândețea ca stil de viață – mai ales în relațiile noastre unii cu alții. În Coloseni 3:12 ni se spune să „ne îmbrăcăm cu… smerenie, blândețe și răbdare”. În Efeseni 4:2, ni se poruncește „să fim complet smeriți și blânzi”. Chiar și soțiilor creștine care trăiesc cu soți necreștini li se poruncește să manifeste „un spirit blând și liniștit, care este de mare valoare înaintea lui Dumnezeu” [1 Petru 3:4]. 

Și chiar în același capitol, Petru subliniază faptul că o tărire care nu caută răzbunarea este o cerință pentru toți credincioșii. 1 Petru 3:9 spune: „Nu răsplătiți răul cu rău și nici insulta cu insultă. Dimpotrivă, răsplătiți răul cu binecuvântare, pentru că la aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți binecuvântarea” [1 Petru 3:9]. Nu te răzbuna – nu plăti cu aceași monedă – ci răspunde cu bunătate și cu blândețe față de cei care acționează aspru față de tine. Și promisiunea este că astfel de oameni vor experimenta binecuvântarea lui Dumnezeu în cele din urmă!

Deci, putem să vedem că blândețea nu este o cerință opțională pentru cei care pretind că sunt creștini. Isus spune foarte clar: numai oamenii blânzi vor moșteni împărăția viitoare, pe care El o va înființa. Ei și numai ei vor moșteni pământul.

Cum putem cultiva această viață caracterizată de blândețe?

Cum putem crește în blândețe? Avem o singură cale: bazându-ne pe Duhul Sfânt pentru a produce acest lucru în noi. În Galateni 5:22-23 ni se spune: „22 Dar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îngăduința, bunătatea, binefacerea, credincioșia, 23 blândețea și stăpânirea de sine.” Observați că blândețea este o caracteristică pe care numai Duhul Sfânt o poate produce în noi [„roada Duhului” sau fructul produs de Duhul]. Nu putem trăi la standardul acestei beatitudini sau, de altfel, al oricărei alte beatitudini, prin propriile noastre puteri. Trebuie să depindem și să ne supunem Duhului Sfânt pentru a crește în blândețe.

Acum, trebuie să ne amintim, de asemenea, că Duhul Sfânt folosește anumite mijloace pentru a produce acest fel de viață. El folosește în mod special, două mijloace pentru a ne ajuta să creștem în blândețe.

Primul mijloc pe care Duhul Sfânt îl folosește pentru a produce blândețe în noi este Cuvântul lui Dumnezeu. Sabia pe care o folosește Duhul este Cuvântul lui Dumnezeu [Efeseni 6:17]. Iacov, scriind credincioșilor le spune: „De aceea, scăpați de orice murdărie morală și de răul care este atât de răspândit și primiți cu umilință [cu blândețe] cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui” [Iacov 1:21]. Cu alte cuvinte, nu numai că trebuie să ne supunem cu umilință Cuvântului lui Dumnezeu în timpul mântuirii, dar trebuie să avem aceeași atitudine față de Cuvântul lui Dumnezeu pe tot parcursul vieții noastre creștine. Schimbarea reală vine doar atunci când trecem de la ascultare la acțiune după Cuvântul lui Dumnezeu [Luca 11:28]!

Dacă vrem să creștem în blândețe, trebuie să permitem Duhului Sfânt să folosească Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne schimba. De aceea trebuie să citim personal Cuvântul lui Dumnezeu zilnic, să ne expunem unei propovăduiri sănătoase și să punem imediat în practică ceea ce citim și auzim. Aceasta este dovada că o persoană caută să fie sub conducerea puterii Duhului Sfânt! În viața unei astfel de persoane, Duhul Sfânt va produce dulcea caracteristică a blândeții sau a umilinței.

Deci, primul mijloc pe care Duhul Sfânt îl folosește pentru a produce blândețe în noi este Cuvântul lui Dumnezeu.

Al doilea mijloc pe care Duhul Sfânt îl folosește pentru a produce blândețe în noi este să ne treacă prin încercări. În mod interesant, cuvântul grecesc tradus ca „blând” în Matei 5:5 a fost folosit pe vremea lui Isus pentru a descrie îmblânzirea unui cal sălbatic și puternic prin folosirea unei anumite dureri pentru a-l aduce sub controlul complet al călărețului său. Un animal care a fost supus cu succes acelui proces de învătare a fost descris ca fiind „ÎMBLÂNZIT”.

Duhul Sfânt face același lucru cu noi. El folosește încercările pentru a ne zdrobi voința și, în felul acesta, ne forțează să depindem de Dumnezeu și să nu luăm lucrurile în mâinile noastre. Și prin acest proces, Duhul Sfânt începe să producă mai mult din această caracteristică numită blândețe în noi. De aceea nu trebuie să urâm încercările, ci să le vedem ca ocazii prin care Duhul Sfânt ne face mai blânzi.

Oamenii care au trecut prin încercări sunt de obicei mai răbdători față de ceilalți, mai sensibili la durerile prin care trec alții. De asemenea, sunt predispuși să caute în mod activ să facă bine celorlalți. Ei nu își urmăresc propriile interese, ci încearcă mereu să pună interesele altora mai presus de ale lor [Fil 2:4]!

Oamenilor blânzi nici nu le pasă să se apere pentru că știu că nu merită nimic. Nu se supără pentru ceea ce li s-a făcut. Deoarece sunt deja îngenuchiați, ei nu se tem de cădere! Spiritele lor supuse îi împiedică să caute răzbunare față de ceilalți. În schimb, ei caută să fie o binecuvântare pentru alții. Iar un astfel de spirit este rezultatul zdrobirii produse de încercări. Și are sens.

Deci, Cuvântul lui Dumnezeu și încercările — sunt cele 2 mijloace pe care Duhul Sfânt le folosește pentru a ne face să creștem în blândețe.

O încurajarea la a renunța la spiritul de răzbunare și la a urmări blândețea.

Vezi tu, răzbunarea nu aduce niciodată pace în sufletele noastre. A lovi înapoi pentru a răsplăti celui care ne-a lovit nu ne va face să semănăm cu Hristos. Atâtea cămine, atâtea relații rupte din cauza unui spirit de răzbunare. Un spirit de răzbunare nu provoacă decât daune semnificative relațiilor din casă și din exterior. Ea aduce durere Duhului Sfânt și în cele din urmă rușine pentru numele lui Hristos.

Însă, a ne bizui pe Dumnezeu pentru a aduce dreptate la vremea lui și, în același timp, a urmări să facem bine altora aduce o mare slavă lui Dumnezeu și aduce binecuvântare asupra noastră. Pentru astfel de oameni și numai pentru astfel de oameni, Isus face promisiunea că vor moșteni lumea viitoare.

Chiar și în prezent, oamenii blânzi experimentează îndrumarea lui Dumnezeu. Psalmul 25:9 spune: „El călăuzește pe cei smeriți [blânzi] în ceea ce este drept și îi învață calea Lui.” Vrei să cunoști voia lui Dumnezeu în viața ta? Fii blând. Întoarce-te de la mândria ta. Supuneți-vă căilor lui Dumnezeu. El vă va arăta deciziile corecte de luat!

Lumea are nevoie să vadă în noi un duh blând, lipsit de dorința de răzbunare. Și când vor vedea asta, îl vor vedea pe Isus. El este cel pe care lumea trebuie să-L vadă! Suntem doar ambasadorii Săi chemați să-L reprezentăm cu fidelitate. Niciodată nu putem câștiga pe cineva pentru Hristos dând dovadă de un spirit furios și vătămător, fie că este vorba de cineva din casele noastre sau din afară. Dar un spirit blând are o mare putere de a mișca chiar și inimile dure!

Examinează-ți viața. Ești o persoană blândă? Cum răspunzi când cineva te insultă? Care este reacția ta atunci când lucrurile nu merg în felul tău, chiar și în cele mai mici chestiuni? Ești o persoană supărăcioasă și dorești mereu lucrurile în felul tău? Dacă acesta este stilul tău de viață, atunci s-ar putea să trebuiască să vezi dacă aparții cu adevărat împărăției lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce mărturisești cu gura ta. Amintiți-vă, întreaga predică de pe munte este o oglindă pe care Isus o ridică pentru a ne ajuta să ne examinăm dacă sunt într-adevăr ucenicii Săi. Niciodată nu este prea târziu să te pocăiești.

Și dacă nu te-ai supus niciodată lui Dumnezeu îmbrățișând pe Fiul Său Isus, mă rog să faci asta chiar astăzi. Recunoaște-ți păcatele. Recunoaște-ți incapacitatea totală de a îndeplini standardele perfecte ale lui Dumnezeu. Plângi pentru păcatele tale și, cu credință, întoarce-te la Hristos, care a murit pentru toate păcatele pe care le-ai săvârșit și pe care le vei face vreodată! Acceptă-i oferta de iertare și predă-ți viața lui. Atunci nu numai că vei intra în familia lui Dumnezeu, dar vei putea și să urmezi această atitudine de blândețe, împuternicită de Duhul Sfânt. Fericiți cu adevărat cei blânzi, căci ei și numai ei vor moșteni pământul!