O viață transformatăPartea a 15-a Trăiți în armonie unii cu alții

(English version: The Transformed Life – Live In Harmony With One Another)

Romani 12:16 ne dă această poruncă: “Să aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți.”

Mesajul acestui verset este să trăim în armonie unii cu alții și să ne asigurăm că eliminăm singurul obstacol care ne împiedică să facem acest lucru. Și care este acel obstacol? Mândria! Dacă vrem să dăm dovadă de o gândire care duce la unitate, atunci nu putem permite mândriei să ne domine mintea. În schimb, o gândire marcată de umilință deschide calea pentru a trăi în armonie.

Haideți să analizăm cele patru porunci conținute în acest verset.

Porunca # 1.

„Trăiți în armonie unii cu alții.” Unele traduceri spun: „Să aveți aceleași simțăminte unii față de alții.” Ideea este aceea de unitate în gândire. Nu înseamnă că trebuie să avem cu toții aceleași opinii despre toate lucrurile. Nu suntem roboți. Ideea este să ne unim eforturile pentru a atinge un scop comun, acela de a-L slăvi pe Tatăl, pe măsură ce devenim mai asemănători cu Hristos prin lucrarea Sa transformatoare. Această atitudine este atât de importantă încât Noul Testament reiterează acest îndemn în mai multe rânduri [Filipeni 1:27; Filipeni 2:1-2; 1 Petru 3:8].

Biserica primară era caracterizată de o astfel de atitudine, după cum reiese din Faptele Apostolilor 4:32: „Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște.” Chiar și în Vechiul Testament, psalmistul și-a exprimat dorința de trăire în unitate a credincioșilor, după cum spune în Psalmul 133:1: „Iată ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună!”

Gândiți-vă la următoarea ilustrație:

Un anumit tip de copac din California crește până la 90 de metri deasupra solului. În mod ciudat, acești copaci uriași au un sistem radicular neobișnuit de superficial, care se întinde în toate direcțiile pentru a capta cantitatea maximă de umiditate de la suprafață. Rădăcinile lor întrețesute se susțin reciproc împotriva furtunilor. De aceea, de obicei, acești copaci cresc în grupuri. Rareori veți vedea acest copac singur, deoarece vânturile puternice l-ar dezrădăcina rapid!

Aceasta este imaginea pe care Dumnezeu o dorește în bisericile și în casele noastre. Credincioșii trebuie să trăiască în armonie unii cu alții. Cu toate acestea, experiența ne arată că nu este întotdeauna așa. În loc de armonie, există diviziune și în loc de pace, tulburare. Una dintre cauzele  principale pentru această situație este mândria. De aceea, Pavel continuă cu o altă poruncă.

Porunca # 2. 

 „Nu umblați după lucrurile înalte.” În esență, Pavel spune: „Nu fi arogant în gândirea ta; nu fii mândru. Dacă vrei să existe armonie, trebuie să renunți la mândria ta.” Și are dreptate. Ceea ce facem este rezultatul a ceea ce gândim;  gândurile alimentate de mândrie vor duce la un comportament caracterizat de mândrie!

Mândria vrea întotdeauna să-și impună propria voință. Și o astfel de mentalitate va da întotdeauna naștere la certuri [Iacov 4:1-3]. Fie că este vorba de biserică sau de familie, acolo unde există o atitudine încăpățânată de genul „ori cum vreau eu, ori deloc”, nu poate exista armonie. În schimb va exista discordie: acesta este rezultatul unei atitudini de tipul Diotref – „Îmi place să fiu primul” [3 Ioan 1:9]. De aceea ni se dă porunca aceasta: „Nu fi mândru”.

Porunca #3 

Un alt mod în care se manifestă mândria este prin faptul că acceptăm să ne asociem doar cu anumite persoane, în funcție de statutul lor și în funcție de importanța pe care o au pentru noi. Cu alte cuvinte, oamenii conduși de mândrie nu vor accepta să se asocieze cu oricine, ci doar cu persoanele care le pot promova interesele. De aceea Pavel spune: „rămâneți la lucrurile smerite”.

Isus a petrecut timp cu cei marginalizați și nu a căutat să se infiltreze în elita acelei vremi. La fel ar trebui să facem și noi. Nu putem să-I căutăm doar pe cei care ar putea sa ne ajute să ne ridicăm în poziție sau putere și să ne petrecem timpul doar cu ei. Cu alte cuvinte, nu putem să ne folosim de oameni pentru a ajunge unde vrem să ajungem. În schimb, trebuie să-i tratăm pe toți în mod egal, cu dragoste, iar asta presupune și disponibilitatea de a petrece timp cu cei marginalizați [Luca 14:13].

Un predicator a descris o scenă dintr-o congregație creștină timpurie. Un om faimos a devenit credincios și a venit la prima sa slujbă la biserică. A intrat în sala unde se ținea slujba. Liderul creștin i-a arătat un loc și i-a spus: „Vrei să te așezi acolo, te rog?” „Dar”, a spus omul, „nu pot să stau acolo, pentru că ar însemna să stau lângă sclavul meu.” „Vrei să te așezi acolo, te rog?”, a repetat liderul. „Dar”, a spus omul, „cu siguranță nu vrea să stau lângă sclavul meu”. „Vrei să te așezi acolo, te rog?”, a repetat liderul încă o dată. În cele din urmă, omul a traversat sala, s-a așezat lângă sclavul său și i-a dat sărutul păcii.

Asta este ceea ce a făcut creștinismul în Imperiul Roman. Biserica creștină era singurul loc în care stăpânul și sclavul stăteau unul lângă altul. Biserica este încă locul în care toate diferențele pământești dispar, pentru că, în fața lui Dumnezeu, nu există respect pentru rangul unei persoane.

Așadar, să fim mereu deschiși să ne asociem cu oameni de rang inferior.

Porunca #4 

În acest verset, Pavel adaugă încă o poruncă: „Nu vă socotiți singuri înțelepți” sau ”nu fiți îngâmfați”. Să nu aveți o părere prea bună despre voi înșivă. Nu vă considerați înțelepți în ochii voștri. Aceasta este ceea ce spune textul. În versiunea New Living Translation a Bibliei, acest verset spune: „Nu considerați că știți totul”. Asta este ceea ce fac oamenii mândri. Ei au o părere foarte bună despre ei înșiși, ceea ce duce la lăudăroșenii lipsite de substanță.

De aceea Biblia ne avertizează în repetate rânduri să nu fim aroganți sau înțelepți în ochii noștri. Proverbe 3:7 spune: „Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău.” Proverbe 26:12 spune: „Dacă vezi un om care se crede înțelept, poți să ai mai multă speranță pentru un nebun decât pentru el.”

Este greu să vorbești cu oamenii aroganți, cu cei care se consideră înțelepți. Dacă vrei să le arăți greșelile, ar fi bine să fii pregătit să faci față furiei lor. Spune-le că sunt mândri și vor riposta foarte dur: „Cum îndrăznești să mă numești mândru?”. Pe de altă parte, cei care urmăresc umilința reflectează când alții le arată păcatele. „Oare au dreptate?”- ei se vor opri și se vor examina. De asemenea, ei nu vor ezita să întrebe: „Ce anume vezi la mine care te face să spui că sunt mândru, sau că dau dovadă de nerăbdare sau de mânie, etc.?”

„Arta de a fi o persoană importantă” este un articol scris de un proeminent om de afaceri creștin, pe nume Howard Butt. Printre multe alte lucruri interesante pe care le-a spus, se numără și următoarele cuvinte:

Mândria mea mă face să fiu independent de Dumnezeu. Mi se pare atrăgător să simt că sunt stăpânul propriului meu destin, că îmi conduc propria viață, că iau propriile decizii și că merg singur pe drumul meu. Dar acest sentiment este în mod fundamental necinstit. Nu pot merge singur pe drumul meu. Am nevoie de ajutorul altora și, în cele din urmă, nu mă pot baza pe mine însumi. Depind de Dumnezeu pentru următoarea mea respirație. Este necinstit din partea mea să pretind că sunt altceva decât un om – mic, slab și limitat. Așadar, a trăi independent de Dumnezeu este o autoamăgire.

Nu este doar o chestiune de mândrie, ca și cum ar fi doar o mică trăsătură nefericită, și nici de umilință, ca și cum aș avea o mică virtute atractivă; este vorba de integritatea mea psihologică interioară. Când sunt îngâmfat, mă mint pe mine însumi cu privire la ceea ce sunt. Mă prefac că sunt Dumnezeu și nu om.

Mândria mea este venerarea idolatră a propriei mele persoane. Și aceasta este religia națională a Iadului!

De aceea, Ieremia l-a avertizat pe asistentul său, Baruch, cu aceste cuvinte care au un răsunet puternic: „Și tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele” [Ieremia 45:5]. Nu este de mirare că Filipeni 2:3 spune: „³Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă. Ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. ⁴Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.”

Deci, cum putem să renunțăm la mândrie și să trăim în armonie unii cu alții? Iată trei recomandări.

(1) În primul rând, să recunoaștem mândria din inimile noastre [Psalmul 51:4].

(2) Apoi, să medităm la acele versete din Scripturi care vorbesc despre mândrie și smerenie și să ne rugăm cu sinceritate ca Domnul să transfome inimile noastre în conformitate cu aceste adevăruri [Efeseni 6:17-18a].

(3)  În final, să ne întoarcem mereu la viața lui Isus și să urmăm pașii Lui. Cel mai bun mod de a învăța umilința este să o învățăm din exemplul lui Isus. El însuși, când s-a descris pe Sine, a spus aceste cuvinte: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima” [Matei 11:29]. Aceasta este singura ocazie consemnată în Evanghelii în care Isus se descrie pe sine – blând și smerit cu inima!

Cineva spunea foare bine că viața și moartea Domnului Isus sunt „o mustrare permanentă pentru orice formă de mândrie de care suntem susceptibili”. Tabelul următor ilustrează acest lucru.

Să învățăm de la acest Isus – Mântuitorul nostru, Domnul nostru, Regele nostru blând și smerit, și exemplul nostru de ceea ce înseamnă cu adevărat smerenia, în timp ce căutăm să trăim în armonie unii cu alții!