Cele 12 angajamente ale unei biserici evlavioase – Partea a 2-a

(English version: 12 Commitments of a Godly Church – Part 2)

Prima parte a acestei serii dedicată celor doisprezece angajamente ale unei biserici evlavioase, a prezentat primele patru angajamente, și anume: (1) Membralitatea celor mântuiți, (2) Creșterea în cunoașterea Cuvântului, (3) Practicarea actelor de cult (sacramentelor) și (4) Părtășia. În acest articol vom analiza următoarele patru angajamente.

Angajamentul # 5. Iubirea pentru frați

În Ioan 13:35, Isus spune: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă vă iubiți unii pe alții.” Dacă un lucru se remarca în rândul Bisericii primare, acela era dragostea pe care și-o purtau unii altora. Acest angajament este strâns legat de cel anterior, și anume părtășia. Putem spune chiar că legătura lor frățească era puternică pentru că se iubeau cu adevărat unii pe alții.

Iar această iubire nu se limita doar la cuvinte, ci se manifesta prin fapte. În Faptele Apostolilor 2:44-45 ni se spune că: „44Toți credincioșii erau împreună și aveau totul în comun. 45Își vindeau proprietățile și bunurile și împărțeau banii celor care aveau nevoie.” Versetul 46 spune că „frângeau pâinea în casele lor și luau masa împreună”. Aceasta înseamnă că își deschideau casele pentru ceilalți. Acesta este un act de iubire. Unde nu este iubire, nu va exista nici o ușă deschisă pentru alții!

Istoricii ne spun că cei care veneau la Ierusalim pentru Paște și se converteau ulterior rămâneau în comunitatea de credincioși. În plus, cei care deveneau credincioși erau excluși din comunitatea evreiască și, prin urmare, aveau de suferit pierderi în ceea ce privește afacerile și locurile de muncă. Toate acestea rezultau într-o presiune financiară considerabilă pentru mulți.

De accea, credincioșii care dispuneau de mijloace financiare erau dispuși să împartă cu ceilalți tot ce aveau. Imaginați-vă cum era să-ți vinzi proprietățile pentru a-i ajuta pe alții să mănânce! Ei știau că aceasta era esența vieții creștine. Și pentru ei, acest lucru nu era doar o acțiune punctuală. Ei dădeau dovadă de iubire neîntreruptă. Citim mai târziu în Faptele Apostolilor 4:32-35: „32Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. 33 Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți. 34Căci nu era nici unul printre ei care să ducă lipsă: toți cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute 35și îi puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.”

O biserică evlavioasă ar trebui să se distingă prin faptul că membrii ei caută în mod activ să afle cu ce se confruntă ceilalți și să îi ajute în mod concret [1 Ioan 3:16-18]. Acești creștini au demonstrat că, ori de câte ori vedeau frați în nevoie și puteau să îi ajute, nu ezitau. Prin fapte de iubire, au arătat că nu bunurile lumii îi motivau, ci relațiile!

Angajamentul # 6. Rugăciunea

Un aspect care trebuie cunoscut despre Luca este faptul că, atât în Evanghelia sa, cât și în Faptele Apostolilor, el acordă o atenție deosebită rugăciunii. În Evanghelia după Luca, el relatează o mare parte din viața de rugăciune a Domnului Isus cât și învățăturile Sale despre rugăciune. Iar în Faptele Apostolilor, el relatează o mare parte din viața de rugăciune a bisericii. Faptele Apostolilor 2:42 ne spune că biserica primară „stăruia…în rugăciune”. Aceasta ar fi inclus atât rugăciuni specifice, cât și rugăciuni generale. Poate aveau și ore fixe pentru rugăciune [Faptele Apostolilor 3:1]. Ei nu făceau nimic fără rugăciune. Rugăciunea era ca respirația pentru membrii bisericii primare.

În Faptele Apostolilor 6:4 ni se spune că și apostolii aveau această hotărâre de a „stărui necurmat în rugăciune” și apoi „în propovăduirea Cuvântului”. Ei știau că toată propovăduirea lor era zadarnică dacă Duhul Sfânt nu folosea Cuvântul pentru a mântui oamenii. Pe scurt, Biserica primară avea o conducere care se ruga și membri care se rugau!

Trebuie să dorim cu ardoare ca puterea Duhului Sfânt să lucreze prin noi, iar acest lucru nu se poate întâmpla fără rugăciune stăruitoare – atât în viața noastră personală, cât și atunci când ne adunăm ca biserică! O biserică nu poate fi numită evlavioasă dacă nu acordă o prioritate deosebită rugăciunii – începând chiar de la conducere. Cei care ocupă funcții de conducere ar trebui să organizeze întâlniri regulate de rugăciune, la care să participe și membrii. Chiar dacă participarea este redusă, aceste întâlniri trebuie să continue. La timpul potrivit, Dumnezeu va binecuvânta întreaga biserică, ca să fie caracterizată de o dorință fierbinte pentru rugăciune.

Angajamentul # 7. Glorificarea lui Dumnezeu

Pe lângă angajamentul orizontal de a-i iubi pe frați, Biserica primară avea și un angajament vertical, și anume acela de a-L iubi pe Dumnezeu. Iar această iubire se manifesta prin angajamentul lor constant de a-L lăuda pe Dumnezeu. Prima parte a versetului din Faptele Apostolilor 2:47 ne arată că ei „Îl lăudau pe Dumnezeu” neîncetat atunci când se adunau împreună. Cântările și rugăciunile de laudă și mulțumire izvorau din inimile lor pline de iubire pentru Dumnezeu. Chiar și atunci când treceau prin suferință, așa cum vedem mai târziu în Faptele Apostolilor, ei nu încetau niciodată să-L laude pe Dumnezeu.

O biserică evlavioasă trebuie să facă o prioritate din a aduce laude lui Dumnezeu atunci când credincioșii se adună pentru închinare. Cei implicați în slujirea muzicală trebuie să aleagă cu grijă cântece care să propovăduiască adevărul biblic. Închinarea nu trebuie privită ca un mijloc de a distra oamenii, ci ca o ocazie de a-L lăuda pe Dumnezeu cu mintea luminată de adevărurile prețioase ale Bibliei. Dumnezeu Se bucură când poporul Său se adună pentru a-L lăuda!

Angajamentul # 8. Evanghelizarea

Toate cele patru Evanghelii redau cuvintele lui Isus cel înviat care, înainte de a părăsi această lume, a vorbit despre biserică în ansamblu și despre chemarea fiecărui creștin în parte de a vesti Evanghelia celor pierduți [Matei 28:18-20; Marcu 16:15; Luca 24:46-48; Ioan 20:21].

Biserica primară a fost caracterizată de o râvnă aprinsă pentru vestirea Evangheliei celor pierduți. Acest lucru se vede clar la sfârșitul capitolului 2 din Faptele Apostolilor, versetul 47: „Iar Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei care erau mântuiți.” Și cum se mântuiește o persoană? Prin ascultarea Evangheliei pe care apoi o va accepta! Faptul că biserica a continuat să crească prin oameni care erau mântuiți ne arată că avea loc o evanghelizare activă! Atât conducerea, cât și membrii erau activi în împărtășirea Evangheliei. Chiar și în timpul persecuției, ei au continuat să predice Cuvântul [Faptele Apostolilor 8:4].

Cartea Faptele Apostolilor începe cu chemarea de a fi martori [Faptele Apostolilor 1:8]. Și se încheie cu vestirea Evangheliei la Roma [Faptele Apostolilor 28:30-31]. De ce? Pentru că primii creștini erau dedicați evanghelizării! O biserică evlavioasă ar trebui să fie caracterizată de angajamentul de a-i ajuta pe cei pierduți, atât din vecinătatea sa cât și din străinătate – prin misiuni. [Mai multe despre misiune în următorul articol] Creștinii  trebuie încurajați să-și aducă prietenii și familia, pe cei pierduți, pentru a asculta Evanghelia. De asemenea, ei trebuie încurajați să împărtășească Evanghelia pe cont propriu cu membrii familiei lor, cu prietenii, vecinii și cu colegii de muncă!

Momentele de rugăciune ar trebui să includă rugăciuni pentru cei pierduți – pentru cei cărora li s-a vestit Evanghelia, și mai mult, pentru ca Domnul să deschidă oportunități de mărturisire în viitor. Slujitorii bisericii ar trebui să dea un exemplu celorlalți, implicându-se personal în activitatea de evanghelizare.

În primul articol al acestei serii am discutat primele patru angajamente ale unei biserici evlavioase; în acest articol am analizat următoarele patru angajamente, și anume:

(5) Iubirea față de frații în credință 

(6) Rugăciunea 

(7) Glorificarea lui Dumnezeu, și 

(8) Evanghelizarea. 

În ultima parte a acestei serii vom analiza ultimele patru angajamente ale unei biserici evlavioase. Până atunci, haideți să medităm în rugăciune la modul în care am putea ajuta biserica noastră să  devină o biserică evlavioasă!