Chemarea de a-l urma pe Isus

(English Version: “The Call to Follow Jesus”)

Matei 4:18-22 

18 În timp ce trecea pe lângă Marea Galileei, Isus a văzut doi frați, pe Simon, zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!“. 20 Ei și-au lăsat imediat năvoadele și L-au urmat.

21 Mergând mai departe de acolo, El a văzut alți doi frați, pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui. Ei erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, și își reparau năvoadele. El i-a chemat, 22 iar ei au lăsat imediat barca și pe tatăl lor și L-au urmat.

Pasajul de mai sus ne relatează modul în care Isus I-a chemat pe primii Săi ucenici: chiar în timp ce aceștia se ocupau de treburile lor zilnice ca pescari, așa cum indică versetele 18 și 21. Pe măsură ce privim la această întâmplare din viața lui Isus, găsim 3 lecții pe care le putem învăța.

Mai întâi, să observăm că Isus este inițiatorul acestei chemări.

În mod obișnuit, rabinii din zilele lui Isus nu îi chemau ei înșiși pe oamenii care să-i urmeze. Oricine era interesat, ar fi urmat un rabin din proprie inițiativă. Isus, însă, nu este doar un rabin. El este întruparea Dumnezeului suveran. Deci, El îi cheamă: „Vino, urmează-Mă” [v. 19]. Nu a fost doar o sugestie, ci o poruncă. „Urmează-Mă” sau „Vino după Mine”. Aceasta era chemarea lui Isus .

Chemarea făcută de Isus avea și un scop mai profund, pe care îl face cunoscut chiar în același verset: „Te voi face pescar de oameni”. Tot timpul până acum, ai prins pești vii și i-ai ucis pentru mâncare. De aici înainte, fiind trimișii Mei, veți prinde oameni morți din punct de vedere spiritual pentru a le da viață spirituală prin proclamarea Evangheliei. Aceasta este chemarea Lui! A făcut ca pescarii aceștia obișnuiți și needucați să fie primii Săi mesageri — să îndeplinească o sarcină monumentală!

Uimitor. Genul de oameni pe care Isus i-a ales ca reprezentanți ai Săi. Dar aici se află înțelepciunea lui Dumnezeu. Gândirea lui nu este ca gândirea lumii. El este cel care face chemarea celor pe care îi alege pentru sarcinile pe care le desemnează pentru ei.

Deci, aceasta este prima lecție pe care trebuie să o învățăm: chemarea de a-L mărturisi pe Isus nu începe cu noi. Începe cu El. El este cel care ne cheamă să-I fim martori. Citim despre aceasta în Faptele Apostolilor 1:8, „Veți primi o putere când Duhul Sfânt va veni peste voi; și îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului.” 

Să refuzăm să ascultăm chemarea Lui este un păcat.

În al doilea rând, să observăm că Isus îi asigură că vor fi însoțiți de puterea lui în împlinirea chemării făcute de El.

Expresia folosită aici, „Te voi trimite”, transmite ideea de împuternicire. Unele traduceri spun: „Vă voi face pescari”. Aceeași idee. Nu veți lucra în gol. Vă voi da putere să faceți ceea ce v-am chemat să faceți. Aceasta este promisiunea lui Isus.

Așa cum Isus i-a împuternicit pe primii Săi ucenici să fie mesagerii Lui, El ne dă aceeași putere să fim și noi martorii Lui. Prin puterea Duhului Sfânt, suntem trimiși  la oamenii din această lume pierdută [Fapte 1:8] pentru a fi martori ai Lui. Deci, nu trebuie să ne fie frică să ducem la îndeplinire această chemare. Aceasta este a doua lecție pe care trebuie să o învățăm.

În al treilea rând, să observăm că răspunsul uncenicilor la chemarea lui Isus a fost o ascultare imediată, fără cea mai mică încercare de amânare. 

Nu a existat absolut nicio ezitare în ascultarea lor. Ei nu au lăsat ca bunurile lor pământești să stea în calea lor în a-L urma pe Isus. Matei 4:20 spune: „Îndata și-au lăsat mrejele și L-au urmat”. De asemenea, nu au lăsat ca relațiile lor stea în calea lor în a-L urma pe Isus. Matei 4:22 spune: „Îndată au lăsat barca și pe tatăl lor și L-au urmat”.

Și noi suntem chemați să răspundem în același fel – cu o ascultare imediată și din toată inima. Nu putem lăsa ca posesiunile și relațiile noastre să ne împiedice în a da ascultare chemării lui Isus de a fi martorii Săi. 

Vă rog să înțelegeți, asta nu înseamnă că suntem cu toții chemați să ne abandonăm familiile și să renunțăm la slujbele noastre pentru a-L urma. Dimpotrivă, Noul Testament ne cheamă, în mod clar, să ne iubim familia și chiar să ne îngrijim de ai noștri. Același Petru avea să fie mai târziu cu soția sa în slujire, iar Isus chiar i-a vindecat soacra, care locuia cu el. Dar ideea este că nu putem permite familiei să ne împiedice să-L urmăm pe Isus.

De asemenea, Noul Testament ne cheamă în mod clar să ne facem bine treaba ca angajați. Asta înseamnă că unii dintre noi sunt chemați să rămână la locul de muncă, fiind lumina Evangheliei în acel loc. Ideea este că nu putem permite carierei noastre să ne împiedice să îl urmăm pe Isus. Uneori, Isus îi poate chema pe ucenicii Săi să rămână la cariera lor actuală și să-i fie martori. Alteori, poate exista o chemare pentru a face o schimbare de cariera și astfel să fim martori ai Lui. Și apoi, în unele cazuri, Isus ne poate chema să renunțăm la slujbele noastre seculare pentru a depune mărturie pentru El.

Iată care este ideea în toate aceste scenarii: supunerea noastră față de Isus trebuie să fie din toată inima așa încât nimic să nu stea în calea ascultării de El. Aceasta este a treia lecție pe care trebuie să o învățăm.

Misionarii pionieri precum William Carey și Hudson Taylor, și-au riscat viața, inclusiv viața familiilor lor, pentru că au luat în serios chemarea lui Isus de a fi mesagerii Săi. Ar trebui să avem aceeași atitudine și în ceea ce privește bunurile noastre. Isus ne cheamă să ne folosim de bunurile noastre, dar nu ca un mijloc prin care ne asiguram plăcerile. În schimb, ele trebuie folosite pentru a satisface nevoile noastre și, în cele din urmă, pentru a promova Evanghelia.

Ceea ce posedăm nu trebuie să ne posede. Nu trebuie să ne ținem mâinile strâns legate de ceea ce avem. Trebuie să ne folosim bunurile pentru a promova Cuvântul lui Dumnezeu. Fie că este vorba de a renunța la toate pentru a duce Evanghelia în alte locuri sau de a le folosi pentru a-i trimite pe alții, sau chiar de a le folosi pentru a ajunge la oamenii din jurul nostru. Problema principală este aceasta: trebuie să continuăm să ascultăm mereu chemarea lui Isus de a fi martori ai Lui oriunde ne cheamă El să fim!

Știau acești ucenici cum se va sfârși viața lor? Nu prea aveau idee în acel moment. Cu toate acestea, prin credință, ei au lăsat totul și L-au urmat pe Isus! Conform istoriei bisericii, Petru și Andrei au fost răstigniți. Conform cărții Faptele Apostolilor, Iacov a fost ucis de Irod. Ioan, conform cărții Apocalipsa, a fost pus în închisoare pe insula Patmos. Nu au avut un sfârșit glorios – după standardele lumești. Dar, conform standardelor cerești, ei au trăit o viață de succes.

Însuși Isus a spus mai târziu în aceeași Evanghelie: „Oricine încearcă să își păstreze viața, o va pierde și oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga” [Matei 10:39]. El a mai spus-o și în alt fel: „Căci cine va vrea să-și salveze viața, o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie, o va mântui” [Marcu 8, 35].

Acești ucenici și-au pierdut viața în această lume pentru a câștiga lumea viitoare. Dar, în ultimă instanță, ei au trăit cea mai bună viață de pe pământ – au ascultat cu credincioșie chemarea lui Isus! Chiar dacă au trecut prin multe suferințe! Și cu siguranță, ei trăiesc acum cea mai bună viață – pentru toată eternitatea – la picioarele lui Isus – experimentând pacea deplină și o mângâiere totală. Fără lacrimi. Fără dureri. Doar bucurie pentru veșnicie. Dar mai întâi, a fost crucea – înainte de glorie!

Biblia este foarte clară în această privință. A-L urma pe Isus implică moartea față de propriile noastre interese și căutarea continuă a intereselor Lui.

Există o poveste despre contele Zinzendorf, fondatorul comunităților Moraviene, despre modul în care a înțeles el implicațiile crucii printr-un eveniment interesant.

Într-o capelă mică de lângă moșiile sale din Europa, era o imagine a lui Isus Hristos pictată de un creștin. Sub imagine erau scrise următoarele cuvinte „Toate acestea le-am făcut pentru tine; tu ce ai făcut pentru Mine?” Când Zinzendorf a văzut această imagine și mesajul alăturat, a rămas fără cuvinte. A văzut mâinile străpunse, fruntea care sângera și coasta împunsă. A rămas acolo privind la imagine și la textul alăturat.

Au trecut ore în șir. Zinzendorf nu se putea mișca. Ziua era pe sfâriște, iar el s-a plecat, declarând printre lacrimi devotamentul său față de Cel a cărui dragoste îi cucerise cu totul inima. A părăsit capela în ziua aceea fiind un om schimbat. Și-a folosit finanțele pentru a lucra printre moravieni, ale căror interese și servicii misionare au influențat întreaga lume.

Vedeți, acesta este genul de schimbare care are loc atunci când inima unei persoane este captivată de iubirea lui Hristos. Este acel tip de iubire care face ca o persoană să fie mai întâi creștină și apoi îi dă puterea să asculte cu dragoste.

Oamenii ale căror inimi au fost cucerite de iubirea lui Hristos, nu vor înceta niciodată să urmărească ascultarea de poruncile Lui. Ei vor merge bucuroși pe calea îngustă, deoarece știu că aceasta este singura cale care îi conduce, în final, acasă, în rai. Ei înțeleg că sunt purtători de lumină chemați să strălucească lumina Evangheliei în lumea întunecată din jurul lor.

Dar ei știu, de asemenea, că totul începe cu a avea lumina lui Isus care să strălucească în propriile inimi. Ai avut această experiență? Ai experimentat în mod personal regretul față de păcatul propriu și te-ai întors la Isus Mesia, care, din dragoste, și-a vărsat sângele pe cruce pentru a plăti vina păcatului? A fost inima ta cucerită de iubirea lui Isus pentru tine?

Dacă da, care este răspunsul tău la chemarea lui iubitoare la mântuire? Sper să fie „Da!” Și dacă este un răspuns pozitiv, te rog să înțelegi că Isus încă îți face aceeași chemare iubitoare de slujire: „Urmează-mă și te voi trimite să pescuiești oameni”.

Care este răspunsul tău la chemarea Sa iubitoare la slujire? Ai răspuns prin ascultare imediată și continuă ca acești ucenici care nu au lăsat posesiunile sau chiar familia să stea în cale? Sau ești prea prins de posesiunile, poziția și relațiile tale care te împiedică să fii un martor eficient pentru Isus?

Dacă da, astăzi este ziua în care să te pocăiești și să-I ceri Domnului Isus să te ierte și să te ajute să fii un martor credincios. Roagă-L să te învețe cum să-ți folosești poziția și cum să-ți folosești bunurile pentru a răspândi eficient Evanghelia. Cere-I să te ajute să-L pui mai presus de relațiile tale. Amintește-ți, El este Creatorul tău. El este Răscumpărătorul tău. El este singurul care a murit pentru tine. Prin urmare, El singur merită locul 1 în viața ta!